2008


Un fost deputat, fiul ziaristului Sorin Rosca Stanescu, omoara un om pe trecerea de pietoni (de la Hotnews citire) …. Traficul rutier, feroviar e blocat, pentru ca si in acest an, ca de altfel in toti anii, autoritatile au fost „luate prin surprindere” …. In tot acest timp primaria capitalei are o singura grija: sa intre in Guinness Book: mai deunazi cu Mos Craciunii, ieri cu carnatii, azi cu tortul. Sunt lucruri care de altfel se petrec zi de zi in Romania si nimeni nu le vede.

Alooo, dom’ doctor, daca tot au venit si reprezentantii lu’ Guinness Book, roaga-i sa omologheze si cel mai anevoios trafic din lume, ca pe-asta v-ati facut ca-l uitati. Totodata amintiti-le distinsilor oaspeti ca in Romania 50 la ora inseamna pietoni ucisi, nu kilometri.

Un Craciun fericit, va urez, alaturi de familiile voastre si de cei dragi!

Si bineinteles, distractie maxima, pentru ca este totodata o sarbatoare a bucuriei.

Desi in cea mai mare parte este o conceptie falsa, Olanda e perceputa de foarte multi, mai ales de romani, o tara a „parfurilor”. Ceea ce nu stiu toti este ca in Olanda praful (de data asta la propriu) lipseste cu desavarsire. Am stat aproape toata toamna in Olanda, am condus pe ploaie la greu, insa masina arata impecabil. In Romania daca ai condus pe ploaie 1 ora, zici ca masina n-a mai fost spalata cu lunile.

Care sa fie explicatia? Raspunsul l-am aflat in cele din urma, insa va las si pe voi sa-l ghiciti.

In nici-un caz nu invocati divinitatea. Nu pentru ca la ei soselele le spala Dumnezeu (ploua mult). Nu asta e explicatia.

JLPentru mine, si nu numai, 8 decembrie e una din acele zile de care nu vrei sa-ti amintesti. Ziua in care o minte bolnava a pus capat vietii idolului unei generatii, John Lennon. Nu ma apuc sa fac o biografie a lui John, pe care o gasiti si pe wikipedia sau mai stiu eu ce alt site, doar un scurt remember si o dedicatie:  Just Like Starting Over – ultima sa creatie de succes, melodie pe care nu cred ca a apucat sa o vada pe podiumul topurilor din intreaga lume. Este de altfel melodia care a castigat editia 1981 a topului „Radiovacanta” prezentat in acea perioada de Marian Bistriceanu si Paul Grigoriu.

Va astept la discutii pe tema asta.

Azi este ziua copilului rasfatat al snookerului, Ronnie O’ Sullivan. Nu cred ca exista vreun alt sportiv de la Maradona incoace, sa fi fost atat de iubit si hulit deopotriva. Genial, mofturos, irascibil, spectaculos, fulgerator, neiertator, cam tot ce poate caracteriza un geniu in sport.

Nu se poate ca cei ce urmaresc acest sport sa nu fi ramas cu cel putin o faza memorabila in minte, care sa-l aiba ca protagonist pe Ronnie. Nu-i voi ura La Multi Ani! lui Ronnie, pentru ca el e departe de balcanismele noastre, insa il vom urmari in continuare, pt ca fara el snookerul si-ar pierde jumatate din audienta.

Va astept sa va povestiti amintirile voastre legate de Ronnie.

Se pare ca ideile mele din postul anterior au fost interpretate mai mult sau mai putin corect. Ma asteptam de altfel sa-mi iau „bobarnace”. Numai ca eu, fara a fi salvatorul natiunii, mai fac cate ceva si pentru tara in care traiesc. Deci:

1. Imi iubesc tara suficient de mult incat s-o injur pe romaneste de fiecare data cand ma deceptioneaza si NICIODATA cand sunt in afara ei. (injuratul de pe bloguri e o actiune interna, nu externa). Va suna cunoscuta sintagma „Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!” ?

2. Imi doresc ce-i mai bun pt ea, asta e si motivul pentru care o compar mereu cu Olanda, pentru simplul fapt ca imi doresc sa prind vremurile cand Romania va avea nivelul la care e Olanda astazi. Iar celor ce nu ma cred, ii astept sa ma viziteze incepand cu anul urmator aici, in Olanda. Cazarea nu-i costa nimic.

3. Imi platesc constiincios impozitele, taxele si amenzile de circulatie : )

4. Imi respect vecinii, nu fac serpentine prin trafic (desi in Bucuresti mi-e cam greu sa ma abtin), nu MAI injur blondele la volan (recunosc ca asta s-a corectat in timp), nu arunc mizerii pe jos, nu mai calatoresc fara bilet (desi era asa placut in vremea studentiei).

5. Intotdeauna, in discutiile cu colegii mei de alta natie, am incercat sa le dau motive pentru a veni in Romania, nu pentru a fugi de ea. Insa motivele nu s-au numit Eminescu, litoralul sau muntii, ci Dracula, delta, manastirile din Bucovina si Maramures, Casa Poporului sau Pestera Ursilor si Scarisoara. Despre asta am mai scris si pe blogul meu.

6. Imi critic tara pentru ca numai asa sper ca ea sa-si corecteze defectele. Romanul a fost invatat cu biciul, iar asta e tratamentul pe care incerc sa-l aplic. Si va povestesc o intamplare de prin anul 2000.

„Eram director la o firma de paza si securitate. Noaptea pe la 10-11 imi dau baietii de la interventie telefon ca au prins un hot la depozitul de produse de aluminiu din port. Nu asta ar fi fost o ciudatenie, ci faptul ca pe acelasi hot il prinsesera si cu 2 zile inainte, tot acolo, si-l predasera la vremea aia politiei. Politia ii facuse dosar penal si i-a dat drumul. Si omul ca tot avea diploma de hot, hop la furat din nou. Acum baietii ma intreaba ce sa faca cu el, ca Politia nu mai vine din moment ce i-au facut o data dosar. „Sefu, noi il batem pe asta” – zice unul. „Stati asa, nu va avantati prea tare”  le zic, ii pun pe baietzi in standby si-l sun pe un amic din Politie sa-mi dea un sfat. La care asta imi zice: „Bai, daca aia vor sa-l bata, sa-l bata, insa cand il predau politiei sa aiba grija sa nu scrie in procesul verbal ca l-au predat batut.” Ii sun inapoi pe baietzi, care abia asteptau sa sara sange. Bai, l-au batut pe ala de nu-l mai recunostea nici ma-sa, nici ta-su. Concluzia? Tipul ala n-a mai aparut deloc. Se lecuise. ”

Stiu ca nu asta va caracterizeaza pe voi, cei ce ma cititi, insa nu se poate sa nu recunoasteti ca asemenea secvente descriu f bine starea de spirit a romanului. Mai sunt multe de zis, dar va astept la dezbatere.

Desi am fost luat peste picior, si nu o data, pentru lipsa mea de „patriotism”, stau si ma intreb, ce face tara asta pentru mine, ca eu sa-i raspund prin patriotism? Cateva din argumentele invocate de contestatari sunt:

1. Tara ti-a oferit un sistem de invatamant gratuit.

Rasp: Un sistem de invatamant complet deficitar, si nici macar nu este gratuit, cata vreme incurajeaza sistemul pregatirilor la „negru” – meditatiile, mai pe romaneste. Nu sunt taxe oficiale, insa suntem obligati sa dam bani pentru: fondul clasei, fondul scolii, paznic, sala de sport. Nu banii in sine sunt o problema, ori pentru mine cel putin, slava Domnului, deocamdata nu este, insa ideea de a institui un sistem subteran de taxe e odioasa de-a binelea.

2. Tara iti ofera un sistem de sanatate gratuit.

Rasp: Mai fals decat atat nici ca se poate: spagi la doctori, medicamente aduse de acasa, si cate si mai cate, si nu pentru a fi vindecat de boala, ci de viata. Pentru ca, in Constanta cel putin, daca vrei sa mori mai repede te duci la doctor. N-as generaliza, insa 90% din medicii din Constanta te ingroapa de viu. Iar lucrul asta este cunoscut la nivelul Ministerului Sanatatii si nimeni nu face nimic.

3. Tara ti-a dat o casa

Rasp: Nu e cazul meu, insa majoritatea apartamentelor achizitionate dupa revolutie au fost cumparate in sistemul ala de pomana comunista, si pentru care am platit cu totii cel putin 15 ani dupa revolutie. Nemaivorbind aici de calitatea precara a locuintelor, pentru a caror imbunatatire proprietarii au mai bagat zeci de mii de Euro.

4. Tara si-a schimbat Ziua Nationala si Imnul de Stat cu unele care sa reprezinte fiinta nationala a poporului roman

Rasp: Vorba lui Lucian Mandrutza, a transformat o zi de sarbatoare intr-una de doliu national, iar imnul nostru suna ca un mars funebru. Sincer, mi-e jena sa ascult imnul nostrul national in deschidera unui meci de fotbal, sau de fiecare data cand castigam un Aur pe la Olimpiada ori C.M. Credeti ca sportivii astia nu s-ar bucura la fel si nu ar lacrima la fel de bucurie, daca am avea un imn mai vesel? Ascultati alte imnuri nationale si faceti o comparatie: Italia, Franta, Spania, USA – este o placere sa asculti aceste imnuri. Motivatia oficialilor ar fi ca imnul nostru este trist pentru ca si istoria noastra a fost una trista. Si acum ce sa facem? Sa plangem 1000 de ani ca i-au tras-o turcii lui Stefan, iar manualul nostru de istorie zice altceva?

Daca mai aveti si alte intrebari, mai puneti. Ca vorba aia: n-aveti voi suficiente intrebari, cate raspunsuri am eu. 🙂

Hai Romania, … dar mai vesel nitel!

1 decembrie – Ziua Nationala a Romaniei, o zi in care romanii, cazuti in tentaculele balcanismului iremediabil isi declina netarmurit dragostea de tara. „La multi ani, Romania!” este peste tot: pe strazi, la radio sau TV, inclusiv pe bloguri. Romanul isi iubeste tara cam o zi pe an, asta e realitatea. Si realitatea doare uneori, chiar rau. Da, ne putem uita la americani, si ei isi declina dragostea de tara peste tot, insa ei nu asteapta sa vina 4 iulie pentru asta. Ei isi iubesc tara 365 zile pe an si nu striga in gura mare. Probabil ca daca ii dezbraci, gasesti un ciorap, un chilot sau un maieu cu steagul Americii.

Romanul insa isi declara dragostea de tara ca la piata. Nu prea stim cu ce se mananca, dar e trendy. 

Dragilor, e bine ca va iubiti tara, insa inainte de asta ar trebui sa va iubiti aproapele. Pentru ca si femeia de la volan in care tocmai ti-ai bagat extremitatile inseamna tot Romania, si colegul „stelist” e tot roman, si vanzatoarea care poate a gresit, nu c-ar fi vrut sa te fure, e tot Romania. Nu-ti poti iubi tara si in acelasi timp sa-ti sfidezi semenii. E ilogic, iar privit din afara e chiar comic.

Avem un simt al umorului asa de dezvoltat ca am ajuns de rasul lumii. Mai departe va las pe voi sa suciti problema pe toate partile.

Omul cand n-are ce face, face prostii, adica gandeste. Deci, ma trezesc eu azi de dimineata cu jumatate de ora mai devreme decat prevede „legea” si-ncep sa misc neuronii. Prima data zic sa vedem in cat suntem: 27. Bun, 27 pt mine are o semnificatie deosebita, pt ca e ziua mea de nastere. Dar nu in noiembrie. Si ce-mi vine mie pe chelia alba-n plete?

„Bah, ia sa vedem cate luni s-au scurs de la nasterea mea? Oops, ce numar rotund, merita sarbatorit: 500.

Da, dragilor, azi este luniversarea emirului. Anowen si surferb sa ciocniti pentru mine un pahar de lapte de camila.

Chiar daca unii cunosc deja „piesa” de greutate din repertoriul creatiilor mele papale, avand in vedere meciul de aseara si destinul ce pare sa-l alinieze pe Dorinel cu celelalte victime, azi va dedic parodia compusa pe vremea cand Hagi inca antrena Steaua:

Scrisoarea III
-parodie dupa M. Eminescu-

Un cioban, dintre aceia ce nu stiu ce e himera
Si ce-a turmelor pasune a schimbat-o cu Pipera,
Pe Maybach dormea tinandu-si capatai mana cea dreapta
Si cum vede Euroiul, dintr-odata se desteapta,
Vede cum din ceruri Cupa Campionilor coboara,
Va avea Hagi putere sa il duca-n primavara?
Visul sau se-nfiripeaza si se-ntinde-n toata tara,
Din Tecuci la Vadu Rosca, din Pipera-n Timisoara.

Iata vine Nicolita, schiopatand, julit in cot,
Becali din 3 mishtouri ii da una peste bot:
“Ce vrei, ba?”
“Noi, buna pace, Dumnezeu sa va pazeasca,
Seful nostru, Gica Hagi, ar dori sa va vorbeasca”

La un semn deschisa-I calea si se-apropie de palat
Omul care pe Steaua, in Liga i-a calificat.
“Tu esti, Gica?”
“Da, patroane”
“Am venit sa te demit
Cate nazuri de-ale tale, crezi ca pot sa mai inghit?”
“Orice gand ai tu, patroane, si pe-oricine ai aduce,
Din rahat nu-ti face bice, chiar daca-ti vei face cruce.
Despre treaba cu echipa, voi doar sa iti amintesc
Ce-ai promis acum o luna: Ca ma lasi sa-I pregatesc.
Ca ma lasi sa fac echipa si schimbarile, de fel,
Nu sa-mi zici: “Baga-l pe Lovin, da-l afara pe Banel”.
De-o fi una, de-o fi alta, pan’ la urma esti patron
Tu centrezi, tu dai cu capul. Singur esti pe stadion.
“Cum cand toata Europa mi se-ngenunchiaza-n fata
O sa risc ca tu, la Praga, sa imi faci vreo boroboata?
Eu dictez, eu fac echipa, si schimbarile le fac
La cehii aia obraznici, eu o sa le vin de hac.
Veti vedea pe antrenorul mai ceva decat Mourinho,
O sa-mi zica Europa: “Latifundiar Giginho”
Voi aduce Cupa-n Ghencea pana-n anul care vine
Cand iese lumea sa voteze, sa ma voteze pe mine.
La Sevilla vazut-ai cate echipe s-au strans
Ca sa steie inainte-mi ca si zidul neinvins
Cand vazui a lor multime, cata frunza, cata iarba,
Cu o mare AROGANTA, mi-am soptit atunci in barba
Am jurat ca peste dansii sa imi revars vitejia
Sa prind locul 2 in grupa, sa se-auda-n Romania.
Si de crunta-mi vijelie, tu vrei sa joci tot cu Dica,
Sa ma-mbolnavesti de-acuma, ori poate sa joci cu frica?
“Cu Dica, da, barosane, caci liderul meu favorit
Este Number One in tara, de Liverpool e dorit.
Eu nu voi sa fiu ca tine, sa fac vreun RAUTACISM,
Vreau sa fac treaba la Steaua, sa privim cu optimism.
Vreau GANDIRE POZITIVA, vreau si liniste un an.
Daca tu vrei rezultate, fii patron, nu fii cioban.
Eu imi apar doar prestigiul, reputatia de-o viata
Nu-s o marfa pentru tine, sa ma vinzi ca branza-n piata.
N-am dolarii tai, n-am Maybach, sunt stelist de cand ma stiu
Credinta o port in suflet, n-o reclam la interviu”.

Pagina următoare »