Se pare ca ideile mele din postul anterior au fost interpretate mai mult sau mai putin corect. Ma asteptam de altfel sa-mi iau “bobarnace”. Numai ca eu, fara a fi salvatorul natiunii, mai fac cate ceva si pentru tara in care traiesc. Deci:

1. Imi iubesc tara suficient de mult incat s-o injur pe romaneste de fiecare data cand ma deceptioneaza si NICIODATA cand sunt in afara ei. (injuratul de pe bloguri e o actiune interna, nu externa). Va suna cunoscuta sintagma “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!” ?

2. Imi doresc ce-i mai bun pt ea, asta e si motivul pentru care o compar mereu cu Olanda, pentru simplul fapt ca imi doresc sa prind vremurile cand Romania va avea nivelul la care e Olanda astazi. Iar celor ce nu ma cred, ii astept sa ma viziteze incepand cu anul urmator aici, in Olanda. Cazarea nu-i costa nimic.

3. Imi platesc constiincios impozitele, taxele si amenzile de circulatie : )

4. Imi respect vecinii, nu fac serpentine prin trafic (desi in Bucuresti mi-e cam greu sa ma abtin), nu MAI injur blondele la volan (recunosc ca asta s-a corectat in timp), nu arunc mizerii pe jos, nu mai calatoresc fara bilet (desi era asa placut in vremea studentiei).

5. Intotdeauna, in discutiile cu colegii mei de alta natie, am incercat sa le dau motive pentru a veni in Romania, nu pentru a fugi de ea. Insa motivele nu s-au numit Eminescu, litoralul sau muntii, ci Dracula, delta, manastirile din Bucovina si Maramures, Casa Poporului sau Pestera Ursilor si Scarisoara. Despre asta am mai scris si pe blogul meu.

6. Imi critic tara pentru ca numai asa sper ca ea sa-si corecteze defectele. Romanul a fost invatat cu biciul, iar asta e tratamentul pe care incerc sa-l aplic. Si va povestesc o intamplare de prin anul 2000.

“Eram director la o firma de paza si securitate. Noaptea pe la 10-11 imi dau baietii de la interventie telefon ca au prins un hot la depozitul de produse de aluminiu din port. Nu asta ar fi fost o ciudatenie, ci faptul ca pe acelasi hot il prinsesera si cu 2 zile inainte, tot acolo, si-l predasera la vremea aia politiei. Politia ii facuse dosar penal si i-a dat drumul. Si omul ca tot avea diploma de hot, hop la furat din nou. Acum baietii ma intreaba ce sa faca cu el, ca Politia nu mai vine din moment ce i-au facut o data dosar. “Sefu, noi il batem pe asta” – zice unul. “Stati asa, nu va avantati prea tare”  le zic, ii pun pe baietzi in standby si-l sun pe un amic din Politie sa-mi dea un sfat. La care asta imi zice: “Bai, daca aia vor sa-l bata, sa-l bata, insa cand il predau politiei sa aiba grija sa nu scrie in procesul verbal ca l-au predat batut.” Ii sun inapoi pe baietzi, care abia asteptau sa sara sange. Bai, l-au batut pe ala de nu-l mai recunostea nici ma-sa, nici ta-su. Concluzia? Tipul ala n-a mai aparut deloc. Se lecuise. “

Stiu ca nu asta va caracterizeaza pe voi, cei ce ma cititi, insa nu se poate sa nu recunoasteti ca asemenea secvente descriu f bine starea de spirit a romanului. Mai sunt multe de zis, dar va astept la dezbatere.