OOO

Omul cand n-are ce face, face prostii, adica gandeste. Deci, ma trezesc eu azi de dimineata cu jumatate de ora mai devreme decat prevede “legea” si-ncep sa misc neuronii. Prima data zic sa vedem in cat suntem: 27. Bun, 27 pt mine are o semnificatie deosebita, pt ca e ziua mea de nastere. Dar nu in noiembrie. Si ce-mi vine mie pe chelia alba-n plete?

“Bah, ia sa vedem cate luni s-au scurs de la nasterea mea? Oops, ce numar rotund, merita sarbatorit: 500.

Da, dragilor, azi este luniversarea emirului. Anowen si surferb sa ciocniti pentru mine un pahar de lapte de camila.

Chiar daca unii cunosc deja “piesa” de greutate din repertoriul creatiilor mele papale, avand in vedere meciul de aseara si destinul ce pare sa-l alinieze pe Dorinel cu celelalte victime, azi va dedic parodia compusa pe vremea cand Hagi inca antrena Steaua:

Scrisoarea III
-parodie dupa M. Eminescu-

Un cioban, dintre aceia ce nu stiu ce e himera
Si ce-a turmelor pasune a schimbat-o cu Pipera,
Pe Maybach dormea tinandu-si capatai mana cea dreapta
Si cum vede Euroiul, dintr-odata se desteapta,
Vede cum din ceruri Cupa Campionilor coboara,
Va avea Hagi putere sa il duca-n primavara?
Visul sau se-nfiripeaza si se-ntinde-n toata tara,
Din Tecuci la Vadu Rosca, din Pipera-n Timisoara.

Iata vine Nicolita, schiopatand, julit in cot,
Becali din 3 mishtouri ii da una peste bot:
“Ce vrei, ba?”
“Noi, buna pace, Dumnezeu sa va pazeasca,
Seful nostru, Gica Hagi, ar dori sa va vorbeasca”

La un semn deschisa-I calea si se-apropie de palat
Omul care pe Steaua, in Liga i-a calificat.
“Tu esti, Gica?”
“Da, patroane”
“Am venit sa te demit
Cate nazuri de-ale tale, crezi ca pot sa mai inghit?”
“Orice gand ai tu, patroane, si pe-oricine ai aduce,
Din rahat nu-ti face bice, chiar daca-ti vei face cruce.
Despre treaba cu echipa, voi doar sa iti amintesc
Ce-ai promis acum o luna: Ca ma lasi sa-I pregatesc.
Ca ma lasi sa fac echipa si schimbarile, de fel,
Nu sa-mi zici: “Baga-l pe Lovin, da-l afara pe Banel”.
De-o fi una, de-o fi alta, pan’ la urma esti patron
Tu centrezi, tu dai cu capul. Singur esti pe stadion.
“Cum cand toata Europa mi se-ngenunchiaza-n fata
O sa risc ca tu, la Praga, sa imi faci vreo boroboata?
Eu dictez, eu fac echipa, si schimbarile le fac
La cehii aia obraznici, eu o sa le vin de hac.
Veti vedea pe antrenorul mai ceva decat Mourinho,
O sa-mi zica Europa: “Latifundiar Giginho”
Voi aduce Cupa-n Ghencea pana-n anul care vine
Cand iese lumea sa voteze, sa ma voteze pe mine.
La Sevilla vazut-ai cate echipe s-au strans
Ca sa steie inainte-mi ca si zidul neinvins
Cand vazui a lor multime, cata frunza, cata iarba,
Cu o mare AROGANTA, mi-am soptit atunci in barba
Am jurat ca peste dansii sa imi revars vitejia
Sa prind locul 2 in grupa, sa se-auda-n Romania.
Si de crunta-mi vijelie, tu vrei sa joci tot cu Dica,
Sa ma-mbolnavesti de-acuma, ori poate sa joci cu frica?
“Cu Dica, da, barosane, caci liderul meu favorit
Este Number One in tara, de Liverpool e dorit.
Eu nu voi sa fiu ca tine, sa fac vreun RAUTACISM,
Vreau sa fac treaba la Steaua, sa privim cu optimism.
Vreau GANDIRE POZITIVA, vreau si liniste un an.
Daca tu vrei rezultate, fii patron, nu fii cioban.
Eu imi apar doar prestigiul, reputatia de-o viata
Nu-s o marfa pentru tine, sa ma vinzi ca branza-n piata.
N-am dolarii tai, n-am Maybach, sunt stelist de cand ma stiu
Credinta o port in suflet, n-o reclam la interviu”.

Nu va speriati, nu scrie papa, cel putin nu de data asta. Nu se razgandeste el asa de repede. Doar ca odata preluind acest blog de la el, ma obliga sa mentin tonul, tenta si cadenta (lucrul cel mai greu) impuse de el.

Asa ca nu puteam adopta alta tema in primul post decat una legata de sex, asta mai ales ca azi se implinesc 17 ani de la moartea lui Freddie Mercury. Veti intreba ce legatura are Freddie cu sexul. Bai, si pe bune daca n-am zis si eu acelasi lucru, numai ca nu pot sa inteleg cum de a putut asta sa aiba in acelasi timp relatii si cu femei, si cu barbati in acelasi timp, cum de a avut nesimtirea, ca nu-i pot spune curaj, sa nege public boala pe care o avea, ba mai mult, contaminand si pe altii, as zice in mod deliberat. Nu poti justifica asta cu sintagma “e viata mea privata, nu e treaba voastra”, cand stii ca esti un potential pericol pentru altii.

Nu mi se pare normal ca statutul de VIP sa te aseze deasupra celorlalti, atunci cand ai ajuns aici.

Pe de alta parte, referindu-se la Mary Austin, femeia cu care a si trait o buna parte din timp, acesta o considera iubirea vietii lui (evident e vorba de o dragoste platonica, pt ca sexual a inselat-o cu un barbat), de altfel “Love of My Life” i-a fost dedicat, si nu numai cantecul asta, ci aproape jumatate din avere.

Mai nou, vad ca in vitrinele din Red Light District au inceput sa apara gay. Se intoarce lumea cu fundu-n sus, sau e vreun semn al imbatranirii mele?

What a Wonderful World – Louis Armstrong

Va pupa Papa!

Duminica seara, seara Romaniei, acest blog va fi desfiintat. Asa ca, daca vreti sa salvati ceva de pe aici, aveti pina duminica s-o faceti. Eu n-am sa retin absolut nimic. Blogul celalalt, “Bistro” l-am sters deja. Motivul este ca nu mai am chef si, pentru ca nu ma ascund dupa degete si nici nu vreau sa par ceea ce nu sunt, am fost si dezamagit. Dar cum pe mine supararea ma tine doar o zi, motivul principal e lipsa de chef, de motivatie, de inspiratie si de sens. N-am facut-o ca ma simt vreun talent scriitoricesc sau ca sa fac vreun ban sau vreo relatie. A fost un moft si nimic mai mult. Dupa cum am spus cind l-am infiintat, “imi fac blog ca asa vreau si il voi desfinta cind ma voi satura de el”. E, cam asta e, m-am saturat. Sunt convins ca acest post va fi bombardat cu comment-uri si probabil ca va avea cea mai mare afluenta, dar v-as ruga sa nu ma puneti in postura de-a fi nepoliticos. Orice complezenta ar fi inoportuna. Decizia e luata si asta e. N-am luat-o-n pripa ci de cind am fost in Romania. Asa ca va doresc toate cele bune si va anunt ca ultimul post va fi “Papa’s weekend choice”

Va pupa papa!

Verificati link-ul de mai jos, veti ramine stupefiati ce forta poate avea mass media la ora actuala. Se pare ca suntem cu adevarat niste papusi manipulate de aceasta caracatita infernala. De fapt corect ar fi sa spun, papusi care se lasa manipulate. Este incredibil cum rezoneaza in mintea electoratului o informatie demna de oricare revista de scandal si cit de superficial sunt tratate informatiile cruciale intr-o alegere de magnitudinea celei din US. Mi-e greu sa inteleg cum oameni educati isi lasa constinta mutilata de hienele de presa. Si pentru a da un exemplu, New York Times a ignorat cu consecventa toate stirile legate de relatiile pe care Obama le-a intretinut, de-a lungul timpului, cu persoane cel putin dubioase prin declaratiile publice antiamericane pe care le-au facut, dar nu a uitat sa bata moneda pe faptul ca fata Palinei este gravida. Asta ca sa nu amintesc faptul ca au lansat si zvonuri ridicole si mincinoase pentru a o discredita in ochii electoratului. Dupa cum se vede treaba, strategia le-a reusit de minune. Halal alegeri! Adica aceasta campanie de dezinformare si obstructionare premeditata a unor alegeri se cheama libertatea presei si constituie un drept democratic? O fi, dracu sa-l ia de drept! Ce diferente poate fi intre un Lenin si Janet L. Robinson? Poate doar sexul si chelia. Realitatea e ca in zilele noastre, ziarul a devenit mai eficient ca bombardeaua. Asta e razboiul modern. Cine controleaza media, controleaza lumea.

http://www.howobamagotelected.com/

Stiu ca toti veti striga in gura mare “defeeect” si nu spun ca n-o fi asa, dar problema, cred eu ca-i alta. Nu sunt absolut convins ca ingimfarea in sine e ceea ce deranjaza, ci felul in care o percepi. Unii folosesc aceasta trasatura de caracter cu atita dibacie, ca desi le-o depistezi, nu le poti aduce nici o acuza. Altii in schimb le trintesc, de ti se-ntoarce stomacul cu mucoasa pe dos. Una e sa spui “bai eu fac cam un milion pe an” si alta “zece milioane? wow! mi-ar trebui vreo zece ani sa-i fac”. Una e sa spui “am o vila de 1000mp” si alta “m-a pus dracu sa-mi iau dita-i casa si acum ma rupe intretinerea ei” Una e sa spui “i-am citit pe Balzac, Maupassant si Dumas din scoarta-n scoarta” si alta “din toata literatura franceza, deabea am reusit sa citesc si eu vreo trei scriitori” Desi mesajul si intentia e aceeasi, perceperea e cu totul alta. Interocutorilor le place sa te auda cum te pui down si atunci iti accepta mesajul fara sa te judece prea aspru, ba dinpotriva. Dar cind incerci sa-ti coplesesti audienta cu superioritatea-ti , over and over again, e cam greu sa gasesti multi care sa ti-o accepte. Ca si eu sunt atins de acest virus, nu neg, in ce masura, las pe altii sa judece.

A fost odata ca niciodata, pe vremea cind la “Leonida” se mai gaseau icre de Manchuria iar eu inca mai eram fata mare, a fost cum zic, o situatie care mi-a schimbat cursul preferintelor radiofonice. Pina la acel moment, “Melodia preferata”, “Cotele apelor Dunarii” si “Fotbal minut cu minut” era cam tot ceea ce stiam eu despre acele aparate zgomotoase. Dar vezi ca pe vremea aceea aveam un unchi. Aveam eu mai multi, dar asta era ovreu cu acte-n regula si-mi era si nas desi nu ma nasise, intrucit sotia lui, sora lui taica-meu, ma botezase. Eu am fost intotdeauna foarte atasat de ei iar ei neavind copii, ma iubeam de parca as fi fost al lor. Asa ca, se intimpla destul de des sa locuiesc cite-o saptamina-ntreaga si pe la ei. Unchiu-meu, asta ovreiul, avea un obicei. In fiecare zi venea de la serviciu, halea, asculta Europa Libera, o soilea fo ora, iar asculta stirile Europei Libere si o intindea-n oras sa se intilneasca cu gasca, constituita din reprezentanti ai aceluias poporului ales. Ei si uite cum, azi asa, miine asa, microbul Europei Libere mi-a fost inoculat prin intermediul urechilor, adinc in suflet. Acasa la mama insa, aveam un aparat de radio cit caloriferul, cu care m-am luptat din rasputeri sa-l determin sa-mi transmita postul sus-amintit. Iar cind in fine am reusit, m-am bucurat atit de mult c-am bagat-o pe maica-mea in toti sperietii. Pe de-o parte din cauza pasarilor de prin vecini care nu stiai cind se vor apuca sa ciripeasca si pe de alta, din cauza interesului pe care-l manifestam fata de cauza dizdentilor. Mai tirziu am aflat ca de fapt mai tot omul cu radio, chiar si cei cu legitimatii de secu, erau conectati la acel post si la alte citeva posturi ca BBC si Vocea Americii, cu emisiuni in limba romana. Evident, motivele erau diferite. La inceputuri ascultam doar “Metronomul” lui Cornel Chiriac,

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/828145/Cornel-Chiriac-primul-DJ-anticomunist/ 

care pe vremea aceea era idolul tineretului roman. “Ascultam” e de fapt un fel de-a spune, intrucit se auzea in ultimul hal de slab cu paraziti si cu pierderi regulate de frecventa. Ce dracu sa-i pretinzi hardughiei aleia cu lampi care cind se incingea, incalzea tot dormitorul? Dar chiar si asa fiind, ascultam cu constiinciozitate  atit “Metronomul” cit si “Top 20″-ul. Europa Libera devenise singura noastra fereastra deschisa spre Occident,  unde cu totii speram sa ajungem intr-o buna zi. Pe linga emisiunile lui Chiriac, am inceput sa-i ascult si pe Max Banus, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Noel Bernard, Emil Hurezeanu sau Neculai Constantin Munteanu. Evident ca  istorioarele  referitoare la dizidenta romana le sorbeam din urechi, fiind singurele din care puteam afla ce se intimpla in jurul nostru si in care ceausestii si securitatile lor erau tratati ca niste otrepe, ceea ce ma umplea de-o satisfactie explicabila. Faptul ca o mina de oameni comunicau lumii ceea ce noua ne era interzis, desi o gindeam, era pentru mine ca o izbavire.   Era ca Utrenia pentru calugari. Un cint de multumire inaltat celui ce te-a deslegat de intunericul noptii si te-a invrednicit a vedea lumina zilei. Cam asta a reprezentat Europa Libera pentru romanimea acelor timpuri si acei oameni care ne tineau la curent cu tot ce se intimpla acasa si in lume, merita din plin respectul nostru. Evident ca s-au gasit si “cozi de topor” ca Barbu si Vadim care sa-i improaste cu mizerii tipice acelor vremuri de cacat, ai caror exponenti erau. Dar cine-si pierdea timpul sa citeasca parerile unor gunoaie?  Poate doar Salubritatea.

Supertramp – Breakfast in America

Uncle Sam wants you to pay!!!

Ca America a inebunit, nu e nici un secret. Nu, nu tara in sine, ci leader-ii ei. Cum au inebunit? Pe rind. Intii republicanii, iar acum, democratii. De ce? Pentru imagine, ce altceva? Mai intii, republicanii, cind a lovit criza, au trebuit s-o mascheze cumva ca sa-l ajute pe saracul McCain, care si asa era vai de mama lui. Asa ca au luat-o pe calea socialismului si-au facut un pachetel de citeva sute de miliarde de dolarei, din banii publici, cu care sa-i ajute pe saracutii de bancheri si mai ales pe executivii companiilor de asigurari. Si astia, tot muritori de foame ca si primii. Acum ca McCain a sugizat-o ca Hoover-ul, au ajuns democratii filantropi pe banii altora, pentru a-si ajuta Obamezul sa redreseze, dupa cum a promis, economia. Asa ca hotii ordinari de la AIG (companie de asigurari) se duc si petrec pe la hoteluri luxoase, pe banii dati de Bush si cersesc plingind alte zeci de miliarde Obamezului pentru a nu-si intrerupe stilul de viata opulent cu care s-au obisnuit. In timp ce gioarsele astea nenorocite beau si petrec furind ca ordinarii, salariatii lor sunt dati afara iar restul contribuabililor sunt supusi, fara voie, unui alt efort pentru a nu lasa hotii sa moara. Va spun eu, “comunistii” nostri erau mici copii si daca n-am dreptate, mi-o tai si-o dau la rate. Ce dracu v-o fi apucat macaitul pe toti? Adica jigodiile astea au avut ani de-a rindul surplusuri de miliarde iar acum sunt in pragul falimentului? Pai unde s-au dus banii? Nenorocitii astia au dus de ripa companiile si bancile respective si acum vor ca poporul, de la care au tot furat ani de zile, sa-i ajute si sa-i scoata din cacatul in care i-a dus incompetenta si lacomia? E de domeniul absurdului si nici comunismul nu ar fi acceptat o asemenea  monstruozitate. And the worst is yet to come. Multe companii au disparut de-a lungul istoriei si cu toate astea, societatea capitalista si-a revenit si a progresat. De ce s-au apucat idiotii astia de Marxisme, Darcu’ stie si Dracu’ sa-i ia!