OOO

I-am urmarit pe florentini simbata seara in meciul cu Genoa. N-au aratat nimic. Au jucat anost si fara imaginatie. Daca ar fi furat-o, n-ar fi mirat pe nimeni. Apararea e nesigura, cu exceptia lui Frey, mijlocul e slabut iar atacul e pe toane. Daca Steaua va juca cu ambit si rautate, in sensul bun al cuvintului, se poate intoarce cu o victorie. Va fi interesant de urmarit evolutia lui Mutu care, sunt convins ca si-ar dori sa-l umple pe Becali de spume. Cred ca meciul va avea mult nerv, dar mai multi nervi si de aceea prevad ca echipele nu vor termina partida cu garniturile complete. Asa ca, iata ce pronostichez eu:

Steaua:        4 galbene, 1 rosu

Fiorentina:  5 galbene, 2 rosii

Mutu va parasi terenul inainte de finalul partidei. C-o va face pe targa, schimbat sau eliminat e treaba lui sau a lui Goian.

Voi continua postul dupa sfirsitul meciului.

Meciul s-a terminat. Echipele si-au impartit punctele, chestie care nu aranjeaza pe nici una din ele si nici macar bataie n-a iesit. Asa ca, ce dracu sa comentez?

Crac, crack, crac. Altfel spus, un crack intre doi craci. Visul oricarui barbat normal, de cei mai putin normali se ocupa natura, nu eu? Mergi pe strada si oricit ai fi de docent, de manivela sau calugar, tot intorci capul dupa o pereche de craci misto iar gindul, sigur nu ti se opreste la ei, ci mult mai sus,  la crack-ul dintre ei.  Ca aceste accesorii si inca vreo doua atirnate-n piept ne atrag ca un magnet, nu-i de mirare, avind in vedere ca noua ne lipsesc. De fapt picioare avem si noi, dar ce dracu sa te atraga la ele? In mod paradoxal,  oricit ar fi cracii de lungi si crack-ul de strimt, odata ce i-ai avut pe umeri, capul ti-e sucit de altii. Niciodata nu ne multumim cu ce avem. Intotdeauna tindem la mai mult si mai bine si din cite stiu, asta-i cheia progresului. Automultumirea nu duce la nimic bun. Dar ce nu inteleg eu prea bine, desi m-am straduit, e atitudine ostila a unor doamne, care te sictiresc cind te surprind holbindu-te la cracii, curul sau titele lor sau cind incerci prin diferite tertipuri sa le infigi privirea-ntre picioare. Care va sa zica, ea-ti apare-n fata cu o rochita pin-la cur, transparenta si care sta sa crape si-n fata si-n spate iar tu ca-ti belesti ochii, ca doar aia se vad, esti “magar” Pai adica ce-ar trebui sa faci? Sa-i inchizi sau sa te uiti rusinat dupa avioane? Si sa nu-mi spuna ele ca umbla cu cracii goi dintr-o pornire intelectuala. Nici ca au decolteul pina-n sfircuri din pasiune pentru muzica sinfonica. Realitatea e ca te-mbraci provocator ca sa provoci. DAAA!!!. Ceea ce e absolut OK, dar daca te maninca si-o si arati, de ce nu m-ar minca si pe mine si de ce n-as arata-o si eu? Nu, evident ca n-as umbla cu pantalonii-n vine, dar ma cunosc destul de bine si cind ma uit la cineva care ma incita, ar fi imposibil ca persoana respectiva sa creada ca ma gindesc la victimele razboiului din Irak sau la pretul benzinei. Pina la urma fitele cu “vai ce nesimtit!” pot fi doar un mod de-a spune “doar atit?” Asta nu exclude insa posibilitatea ca ea sa vrea sa si-o traga, insa vai, nu cu tine. Dar asta nu vad cu ce te-ar face pe tine nesimtit? De unde sa stii tu ce-si doreste piesa? Ca doar nu scrie pe ea, “Only for blacks” sau “Just Porche” ca sa stii unde te situezi. Si la urma urmei toti incercam sa ne punem in evidenta ceea ce stim ca socheaza si atrage pentru a suci capul sexului opus. De aceea nu le inteleg pe cele care te resping in mod brutal cind incerci sa le agati. Sunt insa altele care nu scot o vorba si se uita in balarii in timp ce le vorbesti, vrind sa te convinga ca esti imaterial, din punctul lor de vedere, desi in sinea lor, vanitatea le e absolut satisfacuta. La alea e clar ca nu e loc. Exista si multe pe care le-ar trage ata si care raspund interpelarii asteptind o performanta mai elaborata din partea ta, pentru a te putea evalua. E, astea erau halite. Noi aveam replici pregatite cam pentru orice fel de situatie, asa ca n-aveau cum sa ne surprinda. Basca faptul ca nu aratam nici pe departe a nenorociti. Eram manierati, amuzanti, atragatori, asa ca, era destul de greu sa ne reziste, daca erau doar nehotarite. Citeodata insa, aveam chef de misto si ne luam numai de urite. Cind spun urite, ma refer numai la fizionomia respectivei. Incredibil, astea erau si cele mai fitoase si arogante. “Ai impresia ca eu-s d-alea?” sau “cred ca ma confunzi”. “Cum dracu sa te confund simpatico, cind esti inconfundabil de urita?” si-o tineam pe mistouri pina ne saturam si ne orientam spre alta strimba. Stiu ca nu-i frumos, dar eram tineri si ni se rupea in coispe de ce trebuia si mai ales, de ce nu trebuia sa facem. Cert e ca uritele erau cele mai figurante si ciufute. Ei si pe linga toate astea mai exista si-o EA pe care am intilnit-o o singura data si care era completamente diferita, diafana si dementiala. Ajungem noi in statie si dam cu ochii de o bucata de exceptie. Mama ce craci, ce cur, ce tite!!! Pe linga calitatile fizice, naturele, mai era si imbracata paralizant, punindu-si in valoare, fara stridenta, toate atuurile. Eu aveam o boala si-o mai am si acum. Degetele de la picioare. Asa ca ochii mi s-au oprit pe sandale. Bai avea asta niste degete de revista. Fara contorsiuni si excese. Frumoase, aranjate in ordinea marimii, nu cu cite un sabioi iesit aiurea ca-n picturile renascentiste, cu pedichiura impecabila, nici slabanoge sa le iasa incheieturile in evidenta, dar nici umflate ca polonezii. M-a mincat din prima clipa. Eram toti cu ochii pe ea ca pe spuma de barbierit, care la vremea respectiva nu se gasea prin magazine. Dupa ce ne-am urcat in autobuz, am inconjurat-o si dai texte si vrajeli, dar nu de prost gust. Gagica a ris cu pofta, a raspuns flirtului nostru, dar retinut si fara a face vreo alta concesie. Atenta, agreabila, simpatica, desteapta si buna rau. Iar cind ne-am dat jos din autobuz ne-a pupat (pe obraz), si-a luat ramas bun si-a plecat cu unu’ care-o astepta. Am ramas toti blocati si indragostiti acolo-n statie. Cred ca a fost singura gagica care a stiut sa ne puna la locul nostru, cucerindu-ne. In seara aceea am realizat ca o pereche de craci iti poate suci gitul, dar o atitudine inteligenta iti poate suci mintile, desi fara prima sucitura n-ar fi existat niciodata a doua. Si cu toate ca fusesem pasati, nu-i purtam nici o urma de pica, numai admiratie pentru arta de-a ne refuza elegant, dar nu definitiv.

Aseara a avut loc prima dezbatere intre cei doi candidati la pesedentia US. Vorba lui bacalu “unul semana cu D-zeu iar celalalt cu Dracu. Unuia ii lipsea barba, celuilalt coarnele”. Faptul ca au fost eliminate aplauzele, mi s-a parut o chestiune de bun gust si bun simt. Astfel, dezbaterea a avut cursivitate si candidatii au putut fi urmariti mult mai atent prin eliminarea uralelor inutile. De la bun inceput, McCain a fost rece, distant si paca dornic sa termine cit mai repede. Obama, pe de alta parte a parut jovial, dispus sa dezbata si stapin pe el. Prologul cu stringerea de mina a fost fugitiv si fara complezente penibile. Dezbaterea in sine nu a adus nimic nou, dar atitudinea celor doi candidati a fost interesanta. Pe tot parcursul acestei dezbateri, McCain nu i-a adresat nici macar o privire oponentului. A privit in sala fara a-i acorda cea mai mica atentie desi s-a referit la el toata seara. Obama pe de alta parte, il tot privea si i se tot adresa, dar fara succes. McCain nu a uitat ca la fiecare raspuns dat, sa adauge referindu-se la Obama ”nu intelege”, “nu e pregatit”, “e fundamental gresit in a judeca o situatie”, “nu stie ce inseamna”, “nu are experienta” “e naiv” …etc. Pe de alta parte, Obama a repetat de opt ori “John are dreptate”, afirmatie pe care nu mi-am explicat-o nici eu si nici analistii politici. Evident ca au fost atacuri de o parte si de alta, dar la care McCain raspundea cu “Obama nu intelege” iar Obama raspundea atacurilor cu un inofensiv “nu e asa”. A fost si un moment penibil in care Obama s-a cam facut de fecale.  McCain tocmai povestise faptul ca poarta o bratara cu numele unui soldat cazut in Irak. Nume pe care l-a amintit. Reactia puerila a lui Obama a fost “si eu am o bratara” si ca sa puna capac, a uitat si numele soldatului respectiv, trebuind sa se uite discret pe bratara pentru a si-l reaminti. S-a vazut clar ca asta fusese o reactie ad hoc, pe care nu o prevazuse si pe care a umplut-o de singe.  Mai bine tacea. De remarcat de asemenea este faptul ca McCain a incheiat in aceiasi nota in care incepuse, pe cind Obama, din exuberanta startului, a ajus la final realmente iritat de atacurile adversarului care l-au pus intr-o permanenta defensiva. Una peste alta, cred ca omul de rind a apreciat mai mult evolutia lui McCain decit pe cea a lui Obama. Comentariile de dupa, evident ca au purtat amprenta coloraturii politice a celor care le-au facut, asa ca nu prea au mare valoare. Joia viitoare va avea loc duelul VP-urilor care datorita Palinei, sunt convins ca va dobori recordul de vizionari.

The Moody Blues – Nights in white satin (acum 41 de ani 1967)

 Eu nu cred ca Adam si Eva au fost chiar primele fiinte inteligente care au populat Pamintul. Sunt convins, asa aiurea fara dovezi palpabile, ca orice credincios, c-au mai existat civilizatii care s-au autodistrus. Si cum totul in univers e ciclic, pina si menstruatia, de ce n-ar fi si aparitia vietii si a omului? Suntem suficient de inconstienti ca sa ne autodistrugem, dar si suficient de incapatinati pentru a reevolua. Acum, daca oamenii de stiinta nu gresesc si Pamintul are virsta de 4500 de milioane de ani iar viata ar fi aparut acum vreo 1000 de milioane si omul acum vreo 3-4, atunci de ce n-ar fi posibil ca acest ciclu sa fi avut loc de vreo doua ori pina acum? Iar daca povestea cu Dumnezeu e adevarata, atunci ar fi si mai simplu. Noi dam cu atomicele, neutronicele, chimice si bacteriologice iar El, atotputernicul, va sta putin peste program si pac! O noua geneza care ar trebui sa fie mult mai usoara ca precedenta, intrucit are deja schitele primei creatii. De lumina si alte acareturi nu va trebui sa se ingrijasca deoarece soarele nu cred ca-l putem distruge noi, oricit de mult ne-am screme. Singurele lucruri pe care i le-as sugera (sper ca “a sugera” nu deriva de la “a suge”), e sa puna dracu poporul pe care-l va alege (treaba cu “poporul ales” chiar mi se pare ridicola) prin America, ca daca il mai scapa pe la Marea Moarta, iar va trebui s-o mai puna de-o creatie dupa fo 5 milioane de ani. Si a doua, sa se-nteleaga cu Allah si sa scoata o Biblie unica ca sa nu ne mai invrajbeasca cu textele lor sfinte. Altfel, nu vom mai scapa de cicluri in veci. In concluzie, pentru mine picturile lupestre cu cosmonauti si nave spatiale nu mai constituie o enigma. Aia erau tot de-ai nostri, dar inaintea ultimului lor razboi atomic sau inaintea ploii de meteoriti. Si uite asa se vor gindi la noi, aia de vor trai pe Pamint peste vreun miliard de ani. Oare lor le va ramine vreun semn c-am fost si noi pe-aici? Sau si-or spune ca si noi, “pai, viata credem c-a aparut acum un miliard de ani iar noi…etc Hm! Ce-ti e si cu ciclurile astea, vin, pleaca. Macar de n-ar fi singeroase!

Facultate. Anul doi bis. Anul asta mi-a placut in mod deosebit intrucit, desi l-am facut de doua ori, l-am frecventat o singura data. Pic eu Fizica in sesiunea din vara, ca orice student care-si respecta cartea de vizita si ma bag la un curs intensiv de meditatii in vederea restantei… pe litoral. Prima lectie a fost cea referitoare la vase comunicante si gravitatie. Vasele comunicau direct cu cavitatea mea bucala iar gravitatia conducea lichidele invariabil spre centrul magnetic al Pamintului, trecindu-mi prin esofag. E foarte adevarat ca dupa mai multe “caderi libere” centrul meu de greutate parasea aria bazei, cauzindu-mi probleme de verticalitate. Mai apoi am trecut la submersia corpurilor. Aici cred ca am facut o descoperire epocala, care fiind mult prea evidenta si nestiind cum s-o demonstrez, am numit-o postulat. Ce va pot spune e ca forta lui Arhimede in loc sa impinga submersibilul spre suprafata, mi-l tragea spre adincuri. E adevarat ca exista o oarecare presiune laterala, intermitenta,  care afecta in mod direct cresterea volumului si duritatii submersibilului. Si desi aceasta crestere devenea citeodata dureroasa,  nu m-am plins petru ca la urma urmei, meditatiile nu-s facute sa-ti placa. Si uite asa, mai o teorema, mai un postulat, trece vara, vin restantele. Ma prezint la examen cu gindul mai mult la reexaminare. S-o aproba anul asta Re-ul? Ajung la usa. Eram deconectat. Ce frica sa-mi fie, cind eram bita? Orice mi-ar fi picat, picam. Dar cind sa intru eu, asa ca bolovanul, tocmai iese o bruneta cu care avusesem oaresce relatii intime prin anul intii. “Ce faci scumpete si tu?” “Si eu. Ca doar nu-s mai prost ca altii! Ce-ai facut?” “L-am luat. Ai fituici? Uite ia-le pe-ale mele” “Esti un inger, ce bine-ti sta bronzata! Ce faci diseara” “Ha ha, ma fut, dar nu cu tine, de data asta” si m-a sarutat usor pe buze. Intru. “Papa, ce bine-mi pare sa te vad! Trage te rog un bilet” Acum ca acumulasem ceva “cunostinte” incepusem sa sper si sa tremur. Trag. Ma uit. Citesc. “Ce cacat o fi asta?” Ajung in banca. Cind sa ma caut de “cunostinte”, intra bruneta val-virtej in sala. “Don’ profesor, ma scuzati. Papa e in sala? Imi permiteti?” Si fara a mai astepta raspunsul, se repede spre mine si-mi da o bancnota impaturita spunind suficient de tare ca sa auda proful “Uite banii, nu te mai pot astepta” si pleaca. Eu am ramas putin timpit, dar mi-am dat seama ca e vorba de o fita. O bag in buzunar, asteptind sa se intoarca proful cu spatele. In fine reusesc s-o desfac. Inauntru gasesc opisul fituicilor. “Isteata nene!” Gasesc ce-mi trebuie si da-i transcriere. Termin si ies la tabla. Scriu subiectul si astept sa-l citesc, ca ce altceva puteam face? “Papa, despre ce ai de vorbit?” Intreaba proful. Ma uit eu pe tabla si ce sa vezi? Uitasem sa pun titlu’ subiectului. Ce sa-i spun astuia? Pretinzind ca n-am auzit intrebarea, m-apuc sa-i citesc subiectul. Dar proful, pe care nu-l puteam inghiti ca era mai plin de el decit eram eu de mine, zice “Cum ai zis ca se numeste subiectul?” “Aaaa”  ”Bine. M-am lamurit. Uite cum facem. Poti sa-ti iei 4-ul si sa pleci sau iti pun o intrebare si daca sti raspunsul, treci la problema” Zic ” Intrebati-ma!” Si incepe mistoul, de m-a facut de tot cacatul. “Ce-i asta?” “O guma” “Bine, dar din punct de vedere dinamic?” “Un punct matrial” “Bun” si da drumul gumei sa cada. “De ce a cazut guma?” “Din cauza atractiei gravitationale” “Bravo Papa! Cunostintele tale ma surprind placut. Treci la problema” ”Pe pizda ma-tii de figurant cu mistoul tau” mi-am spus in gind si-am trecut la problema. Acum alte nenorociri. Problemele erau extrem de simple. Aplicai o formula si gata. Eram in ultima banca impreuna cu alt “fizician” ca si mine. Am scos noi toate fituicile pe banca si am inceput sa cautam ca (,) curca-n lemne. Pina la urma am pus o formula care semana cu datele problemei si culmea, era cea corecta. “Papa, stiu ca n-ai pus mina pe cursuri. Ti-o citesc in bronzul pielii. Uite iti dau cinci cu o conditie. Te opresti la prima biserica si dai acatiste pentru sanatatea mea” Si ride satisfacut cu gura aia strimba, ca o pizda-n spagat. As fi ris si eu, dar nu prea aveam motive. Culmea e ca in aceiasi seara, ne-am intilnit intimplator in Athene Palace. El era cu nevasta-sa, Elvira Cirje (cintareata de opera), eu cu golancile si golanii. Il salut. ”Buna seara Papa, ce faci?” “Lucrez la acatiste domn profesor”

Filmul dureaza peste doua ore. Inarmati-va cu rabdate si nu spargeti computerul! Oare chiar asa sa…ESTE!

Nu stiu daca se pot emite pareri pertinente si obiective referitor la acest subiect. Ceva ceva ne trece noua prin tartacuta, dar realitatea e ca noi astia din fabrici si uzine, suntem si vom ramine in ceata. Vom sti doar atit cit ni se va ingadui si nimic mai mult si ca sa fiu sincer, asta nu ma deranjaza. N-as vrea sa schimb viata mea cu griji marunte, pentru una de “detinut” al vreunei loji masonice. Cred ca desi Ei ne controleaza, Noi suntem de fapt cei ce beneficiem de libertate. Pare paradoxal, dar nu cred ca mi-ar place o viata inconjurat permanent de securisti si cu sabia lui Damocles deasupra capului, indiferent de ce puteri s-au avantaje materiale mi-ar conferi viata respectiva. Pentru ca pina la urma, chiar si acesti papusari sunt la rindul lor marionete. Numai ca ei, odata intrati in joc, nu mai pot iesi decit cu picioarele-nainte. Ei pot controla viata noastra, dar nu mai pot avea control asupra vietii lor. Interesele sunt mult prea mari pentru ati permite sa calci stimb sau in afara cercului. Totusi, n-as vrea sa se creada ca-i compatimesc, doar ca nu-i invidiez. Atita tot.

http://video.google.com/videoplay?docid=259284298193847598

Curvette. Stiu, va gindeati la Elisabeth din “Mindrie si prejudecata”, dar nu de ea e vorba. Curvette aduce mai degraba cu Marguerite Gautier din Dama cu camelii si este o blogarita talentata din universul worpress-ului. Pina aici, nimic iesit din comun. Tipa se declara curva si povesteste cu nonsalanta si talent despre relatiile de “serviciu”. Veti spune, ca si mine, “ei si?” Si asa si este, dar nu pentru toata lumea. Fata asta a reusit sa suceasca nu numai capul barbatilor, dar si al unor femei. Toti se intrec, care mai de care, in etalarea ideilor preconcepute si a prejudecatilor care le macina ficatii. Unii o apostrofeaza, altii-si vomita dezgustul, altii se lanseaza in supozitii delirante despre veridicitatea contactelor, altii ii dau sfaturi si-i indica pe ce umar sa plinga iar alti o jignesc pur si simplu. S-a ajuns acum la deductii, prin reducere la absurd, asupra sexului acestui personaj.  De ce? Dracu stie, eu nu am habar si sunt convins ca nici cei ce-o fac nu au. Ce stiu cu certitudine e ca toti sunt mindri nevoie mare de cacatul pe care-l maninca. Iar Curvette, linistita si deconectata, probabil ca ride cu gura pina la urechi de inversunarea unora, de-a descoperi ce poarta-ntre picioare. Se pare ca e o tipa desteapta care stie ce vrea si care-i joaca pe toti pe degete, fara ca bolovani sa-si dea seama. Spun tipa pentru ca ii respect dorinta de-a fi tratata ca femeie. Ca e sau nu, nu e treaba mea si nici nu vreau sa fie. Tineti minte postul “Curvo!” E, sa stiti ca eu imi mentin punctul de vedere. Consider ca femeia aceasta, ca oricare alta femeie, merita sa fie respectata. Ca si-a ales munca respectiva, e treaba ei si nu cred ca are cineva dreptul si tinuta morala s-o condamne. Eu sigur n-am s-o fac niciodata. Astazi insa, colac peste pupaza, vad ca o alta blogarita o provoaca la duel. Pentru ca nu intelesesem in ce consta duelul, am citit sa ma edific si-am aflat ca respectiva duduie, doreste sa-i vada corpul acestei Curvette, in diferite ipostaze. Penibil, ridicol si fara rost. Eu ma gindeam ca se lasa cu vreo bataie in dulceata cu sutiene si chilori lipiti de tavan, stiti voi cam ce-mi place mie, da’ de unde! Asta vrea doar poze si s-ar multumi chiar si cu unele decapitate. Ce s-o mai lungesc, Curvette a devenit o fobie. Nimeni nu mai poate trai de grija ei. Sa stiti ca-i adevarat, ciinele chiar moare de drum lung…  

Pentru a respecta adevarul pina la capat, trebuie sa mentionez ca exista totusi unii, destul de putini, care o incurajeaza si apreciaza pentru talentul scriitoricesc, ceea ce mi se pare absolut de bun simt. Pentru ca pina la urma ea asta face pe blog. Scrie, nu fute.

Ca echipa joaca de nu-ntelege nimeni ce, stiam. Esecurile nu mai reprezinta de mult motive de hipertensiune. Se cumpara, se vinde, se numeste, se demite, se renumeste, se declara, se proclama, se condamna, se jigneste si in fine se pleosteste. Dupa care ciclul se reia fara ca rezultatele sa apara. Dar dupa cum spuneam, asta nu mai mira pe nimeni. Dar ca oameni, fara scaun la cap, arunca cu scaune, cind scaunul e singurul lucru care le lipseste, mi se pare cel putin de domeniul absurdului. Privindu-i, iti dai seama ca “Prostia omeneasca” a lui Creanga e incompleta. Dar la urma urmei, daca o echipa, ca cea a Croatiei, risca sa fie exclusa de la un Campionat Mondial pe motiv de suporteri rasisti sau suport al rasismului, de ce n-ar risca si Dinamo macar o amenda? Evident ca suporteri, ramasi fara scaun la cap, vor incerca sa obtina o expulzare in viitorul apropiat, dar daca legile-s prea blinde, de ce-ar fi vina lor? Ei si-au demonstrat prostia si-o vor mai face, ca doar asta-i datoria lor de suporteri. E adevarat, citeodata ei rateaza aceasta sansa, dar atunci intervin jucatorii, care rup orice bariere pentru a incalca regulile. Daca patronu-i cioban, de ce-ar fi ei altfel? Si uite asa reusim sa ne facem de ris pe unde ne ducem si sa arata lumii cit de prosti suntem. Evident ca nu suntem singurii si si mai evident ca nu-i vorba de romani in ansamblu ci de ambasadorii lor. Cum dracu de-au ajuns doar toapele, hotii si criminalii sa ne reprezinte, e greu de inteles? Iar cind dupa ani de zile mai apare ici si colo cite un sportiv sau un artist sa ne faca cinste, si cu care sa ne putem si noi mindri, imediat sare armata prostiei care sa-l anihileze si sa-l arunce-n anonimat. Dar asta e, ne place sa taiem Creanga care ne sustine, pentru a demonstra veridicitatea Prostiei Omenesti.

Uriah Heep – Look At Yourself

Uriah Heep – Gypsy