Alegeri prezidentiale. Vrajeli, mizerii, juraminte goale, clintoni, minciuni, falsitate, gesturi studiate, atacuri, ipocrizie, milioane, sforarii politice, interese, cutite-n spate, pupaturi, mai pe cheek-urile de sus, mai pe cele de jos, functie de cerintele momentului. Dar toate astea sunt cunoscute, universal valabile si universal acceptate. Culmea e ca lumea, nu mai e calumea. O fi fost vreodata?  Acu’ fo luna, Bill si Hilara lui nevasta, il improscau cu toate dejectiile spitalelor de urgenta, pe Obama si din nepregatit, ba chiar incapabil nu-l scoteau. Acum, o luna mai tirziu, Obama a devenit in ochii lor, nu si in suflete, omul potrivit sa conduca America pe piscuri neatinse vreodata. A, ba nu. Scuzati! Pe piscurile atinse, cu Bill presedinte. Totu-i fals, totu-i trucat, totu-i acceptat. Dar multi anal-isti spun ca asta-i politica si astia-s politicienii. Bine bine, zic eu, dar norodul? De ce trebuie s-o haleasca cu craci, cu tot? De ce se lasa manipulati in halul asta? Adica 18 milioane de americani, pina mai ieri, o divinizau pe madame Clit, iar de Obama nici nu vroiau sa auda, ca acum, “la un semn”, sa linga unde-au scuipat. Se spune ca dintre doua rele, o alegi pe cea mai putin rea, dar de ce trebuie sa alegi impotriva vointei tale? Aici nu era vorba de alegeri pentru senat, in care sa alegi partidul, aici era vorba de-a alege acel individ pe care il apreciezi si-l consideri capabil sa-ti conduca tarisoara ( si sa hotarasca bombardarea cimitirelor sirbesti in timp ce-si scutura putulica de pisoar sau trage mui in OvaR Office) Ridicolul nu are margini. Asta e sigur. Iar multimii i se spune pe buna dreptate, prostime. Nu pentru ca ar fi prosti ci pentru ca se lasa prostiti. 

Asa ca, din punctul meu de vedere, valoarea manipulantului e data de numarul de manipulati pe care-i…beleste de “m, a, n, i, t, i” lasindu-i in pula goala…