Spania! De cind imi doream s-o vad si uite ca tot apareau parisuri si italii, care-mi incurcau planurile. Si poate ca nici de data asta n-am fi ajuns sa vizitam (Real) Madridul, daca nu ne-ar fi stricat furtuna de gheata voiajul spre Buenos Aires. Renuntind la Argentina, am ajuns in Spania. Itinerarul e cit se poate de timpit, ma refer la zbor. Toronto-New York-Madrid-Barcelona si tot asa si inapoi. Asa ca, uite cum ne facem noi de sase zboruri ca sa vizitam doua orase. In sfirsit, ce mai conteaza? Plecam.

 

16 Apr. Ba nu plecam. Am aminat plecarea cu o zi. La New York e un vij de-ti era frica sa iesi din casa, dar s-o mai iei si-n sus.

17 Apr. Azi profitam de-o gaura-n nori si decolam.

18 Apr. Ajungem dimineata in Madrid, unde Cali ne asteapta la aeroport.

18 Apr. La 3PM excursie la Toledo. Vizitam Catedrala, o sinagoga si o manufactura de sabii si alte chestii din otel cu insertii de aur si care aveau niste preturi de parca erau din aur cu insertii de otel. Oricum, interesant. Dupa aceea, ne plimbam, mincam si pa, ca ni se inchideau ochii iar creierul nu mai asimila nimic.

19 Apr. Vizitam Palatul Regal. Superb. Pe Juan-Carlos n-am reusit sa-l gasim iar regina-si epila mustata. Mergem la Cibeles Fountain, Porta del Sol si unele puncte de atractie vestimentara, pentru sotie. Nu-si gaseste nimic de cumparat si e nervoasa ca orice meloman pe care-l pui s-asculte manele.

20 Apr. Prado. Nu ne cade fata. Goya, Greco, Velaschez, vreo trei Rubens, patru Titieni si in general (80%), teme religioase. L-am vazut pe Hristos pictat in zeci de feluri si cu zeci de fizionomii. Pina la urma Jesus dintr-o pictura ajunsese sa semene cu Sf. Gheorghe din alta. Or fi avut acelasi tata? La Rubens am zabovit cel mai mult. Aveam impresia ca ma mai intilnisem, cindva, cu nudurile lui. Pacat ca unele dintre ele mai luasera-n greutate. In alta aripa si cu alte bilete, intram la un Tintoretto. Aici ne-am delectat. Oamenii aratau a oameni si pomii a pomi. Ba mai mult, a oameni si pomi de pe planeta asta.

Dupa amiaza ne rupem picioarele pe la cumparaturi. Si iar nu gasim nimic care sa ne excite vizualul, doar intr-o masura oarecare, sistemul nervos. Asa ca ne oprim si noi unde stiam ca putem gasi ce cautam. Intr-o piateta, la un restaurant.  Cali a comandat tot felul de spaniolizme meseriase si traditionale care ne-au incintat papilele si ne-au uns la pipote. Vinurile, ne-au uns si la vezici, dar putin mai tirziu.

21 Apr. Plecam toti patru la Avila si Segovia. Doua orasele intr-adevar unice si deosebit de misto. Daca ajungeti la Madrid nu uitati de ele, nu veti regreta. Ne pozam pe zidurile imprejmuitore la Segovia si cu viaductul roman din Avila, mai vizitam ceva catedrale, ca bag seama fusesera construite mai mult din ratiuni turistice decit religioase, ne plimbam pe stradutele alea strimte si pitoresti pe care daca nu esti atent poti veni direct in bot, intram prin magazine si ne oprim, cu rezervorul gol, intr-un restaurant din Avila. Eu comand specialitatea locului, purcelus de lapte, caruia i-am tras si fo doua poze, ca-mi era simpatic. De fapt cred ca m-am indragostit, ca-l visez si acum.

22 Apr Luam avionul spre Barcelona. Ajungem, ne cazam la Zenit si-o pornim sa vizitam Plaza Spagna si Palau Nacional. Tot acolo-n piata, fosta arena pentru coride se renoveaza si va fi transformata intr-un mall imens, in care se vor inghesui altii tauri, dar la cumparaturi. Asteptam fintinile arteziene, din fata muzeului Cataloniei, sa-si inceapa show-ul. Teapa! Show-ul e numai vinerea si simbata. Ce-om fi crezut, ca suntem la Bellagio in Las Vegas? Dar piata si turnurile, asemanatoare celui din San Marco, sunt interesante si placute retinei. Mai tragem si ceva poze pentru posteritate. Seara, o cina stropita cu ceva vinisor, dupa care o retragere strategica spre hotel, unde ma astepta o fiola inca virgina. Prevazator cum sunt, o luasem in caz ca se opreste apa peste noapte.

23 Apr. Plecam la Monserat. O manastire sus pe stinci la 60km de Barca. Am ajuns acolo cu autobuzul, iar sus pe creste, cu cremalera. Trenuletul asta urca neica niste pante abrupte, ca daca nu stai bine cu muschiul, te poti stropi pe tine de frica. Cind am ajuns sus, unde doar capra neagra se mai catara, ne-am dus sa vizitam…ce? Ca-te-draaala. Ce altceva? A fost o experienta unica si care a culminat cu doua cintece, pe care le-am inregistrat, cu corul de copii al Catedralei. O traditie care se pastreaza de pe la 1300.

Vizitam bineinteles si Muzeul de arta, in care gasim citeva Picasso-uri minunate. Astea nu apucasera cubismul. Ne mai minunam noi asa pe noi, pret de doua ore de cum au reusit astia sa construiasca ditai Manastirea in creierul stincilor si apoi o luam la vale cu autobuzul.

24 Apr. Modernismul lui Gaudi. Interesant e faptul ca si dupa o suta de ani, unul ca Gaudi inca mai poate fi considerat un excentric, mai ales cind vine vorba de arhitectura. Casele pe care le-a construit bogatasilor spanioli, au devenit simbolurile Barcelonei, ca si Sagrada Familia la care se tot construieste de pe la inceputurile secolului al XX-lea. Am vizitat-o si ne-a cam lasat masca, atit igeniozitatea si talentul architectonic, cit si inutilitatea monstrului de beton. Este o imensitate al carui principal rol, e sa-l faca pe om sa se simta mic si neajutorat. Inaltimile din interiorul acestui templu sunt ametitoare. Turnurile care-i reprezinta pe cei 12 Apostoli au intre 90m si 112m apoi vin inca sase dedicate Arhanghelilor (4), Mariei si cel central de 170m ( ?!?) simbolizindu-L pe El, Sefu’. Asa multe as avea de spus, ca mai bine tac. (maxima imi apartine)

Dupa Sfinta Familie, urmeaza Districtul Gotic cu Catedrala Santa Maria del Mar si Catedrala (alta), ca sa zic asa, principala, care era ascunsa toata dupa schele. Cu aceasta ocazie am reusit sa scapam si de ceva bani care ne prisoseau. Nevasta-mea si-a gasit tot ceea ce-si dorea, ba chiar mai mult decit atit. Am incercat sa-i tin piept, contribuind si eu la gaura bugetara. Intr-o oarecare masura am reusit iar seara am luat masa-n oras. Si sa vezi ce mincare curioasa au ibericii astia, ca nu aluneca fara lubrefiant. Asa ca, “Sangria, por favor!” Sotia s-a dat batuta dupa primul paharel, asa ca am ramas ca Don Quijote, sa ma lupt de unul singur cu toata vaza aia plina.

25 Apr. Urcam la Sagrad de Cor (in catalana) care in spaniola ar fi Sagrada del Corazon, adica un fel de Sacre Coeur adica iar o catedrala. Linga, e Turnul de Telecomunicatii. Tot muntele e de un pitoresc fascinant. Dupa ce vizitam catedrala si tragem citeva poze, bem un expresso si o luam inapoi pentru o promenada pe malul Mediteranei. Ne plimbam pe faleza pina la monumentul lui Columb de unde urcam pe Rambla. O strada interzisa autovehiculelor, plina de bistrouri si terase. E misto de nu-mi vine sa ma mai intorc. Dar va trebui, ca de atita paella, m-a luat burta.

26 Apr. Desi nu ne dorim, totusi ne intoarcem. Vacanta s-a terminat. Dupa ce ajungem acasa, mai stam pe ginduri vreo doua zile, digerind periplul spaniol, apoi incepem planurile pentru Viena.