Film ieftin ca investitie, dar cu o actiune interesanta, bogat in continut si incarcatura emotionala, al lui Ric Roman. Subiectul tratat, e de notorietate si pe mine ma face sa nu mai inteleg sensul termenului “justitie”. Tin minte ca acum citiva ani, a fost un caz de genul asta, pe aici pe undeva, cind un tata ii rupe, realmente, picioarele celui care-i violase baietelul. Evident ca pedofilul l-a dat in judecata iar saracul parinte a fost bagat la zdup. Eh, cam tot asa se petrec lucrurile si in filmul asta. Stephen Dorff, care joaca meserie, familist cu nevasta si copil, se trezeste-n toiul noptii cu un nenorocit in casa. Omul nostru pune mina pe o bita de base-ball si-l alearga, aplicindu-i si o magistrala lovitura dupa ceafa, prin care  scursura si-a tras un home run pina-n Iad. Bestia moare, ceea ce mi se pare corect, iar Wade Porter, ca asta-i era numele-n film, e arestat si condamnat la trei ani de pirnaie, ceea ce, in mintea mea, nu mai e corect. Implicatiile actului justitiar sunt devastatoare pentru aceasta familie, a carei vina a fost ca li s-a spart casa si c-au exterminat o mizerie. Puscaria nu e nici pe departe o institutie corectionala, asa cum se pretinde iar Wade, e implicat, fara voia lui si fara a participa in vreun fel, in alte monstruozitati tipice anturajului in care-si va petrece urmatorii trei ani din viata. Intimplarea face ca la sectia de periculosi unde-i bagat, sa nimereasca in celula cu un serial killer, John, jucat de Val Kilmer. Povestea astuia insa, chiar face sa ti se scoale. Parul, de frica si oroare. Asta tot familist si om de casa fiind, intorcindu-se-ntr-o zi de la munca, isi gaseste sotia si fica de sapte anisori, violate si ucise. Asa ca John al nostru, care sufera un soc destul de puternic, le ia, celor doi violatori, famiiliile la violat si la casapit. Un fel de stomatologie sau dinte pentru dinte in care John, decide sa-i lase-n viata taman pe criminali, pentru a-i face sa simta ceea ce simtise el. Ciudata razbunare! Asta n-am s-o inteleg niciodata. Eu le-as fi tras-o lor si gata. Se vede treaba ca inca n-am ajuns la un nivel ridicat de rafinament in materie de razbunari. Revenind la actiune,  seful garzii din respectiva puscarie era la rindul lui un nenorocit, nenorocit fiind si el de unul dintre puscariasi si nu mai povestesc ca n-are haz. Pina la urma, toate se termina aproximativ bine. John moare impuscat de Jackson (locotenentul garzii) iar Wade e eliberat dupa cei trei ani de “corectie”. Interesanta totusi scrisoarea pe care John i-o lasa lui Wade si pe care o incheie cu o fraza care-ti baga gheata direct in vene ”familia e mai presus de orice, daca as fi stiut ca-mi pot recapata familia, as fi ucis intreaga lume”. Asta se poate usor incadra la cazuri patologice, dar pe de alta parte, justitia si juristrictia sunt execrabile. In procesul unei crime, singura persoana cu drepturi, e criminalul. Lui i se acorda toate circumstantele. Asta-i si motivul pentru care unele victime, incluzind familiile victimizate, incearca sa-si faca singuri dreptate.

Film de vazut.

http://www.imdb.com/video/screenplay/vi2849702169/