Asocierea penisului cu legumele, nu ma mai surprinde de cind e comparat cu morcovi, praz, castravete si alte vegetale. In acelasi timp, cunoscind si traditionalele invitatii la masa, „minca-mi-ai” si „sugea-mi-ai”,  nici includerea lui in menu-uri n-ar trebui sa ma mire. Dar una e ce scoti pe gura si alta ce bagi in ea. 

Daca v-ati asezat comod si v-ati tras si cafeluta aproape, atunci…cum eram eu deunazi asa, putin cu capu-n nori, in loc de 6, apas 12. Asta e un canal de televiziune in limba, aproape franceza. Pentru cine nu e familiarizat cu acest detaliu canadian, la langue quebecoise e o franceză, dar nu franceza. La pronuntie ma refer, ca doar nu deschizi televizorul sa citesti. En fin, ce s-o mai balacim, dau pe 12 cum zic si mai bag cite un ochi la olimpici, in timp ce va citeam sutele de commenturi care m-au amuzat copios. In special in momentul in care pinacolada a dat in clocot. Nu ca n-ar avea tot dreptul s-o faca, dar ma-ntreb care i-ar fi fost pozitia, daca ar fi avut un vecin rus, nu georgian. Eu am cam inteles care-i principiul de baza al politicii. „Poti declara orice, cu exceptia adevarului” Asa ca nu-i mai cred nici pe unii, nici pe ceilalti. Toti au bube-n cap. Dar sa revenim, tocmai ajunsesem la unul din comment-urile aspidei, cind qebecois-ii baga un reportaj din Beijing. Cum aud eu ca-i vorba de traveling si gastronomie, ma opresc din lecturat si ma confortabilizez in fata teveului. Bai si unde nu apare un gagiu cu palariuta, artist neica, nu alta si simpatic pe deasupra, care incepe sa cutreiere dughenele cu desfacere stradala, pina ma iau senzatiile de voma, mai rau ca de la mahmureala mea. Si ca sa nu va lase gura apa, bagati ochiul la specialitati! Toate erau pe stick. Viermi babani, cam cit degetul mare de la picior. Scorpioni si mai vii si mai deep fry, dar cu totii trasi in teapa. Sopirle, care dupa colorit aduceau a salamandre, dar mult mai micute. Serpisoti belit de piele si indreptati pe aceleasi tepuse si inca multe alte ginganii, caluti de mare si reptile. Dracu sa le ia de spurcaciuni. Si ca scirba sa fie completa, „artistul” a mai si crantanit din fiecare delicatete, pentru a demonstra ce idei preconcepute avem si ca nu era nimc rau cu dieta hominizilor. Dupa degustarile de care-am vorbit, se mai plimba el putin, ca sa-i pice bine scirboseniile in pipota, un fel de siesta si se opreste intr-un restaurant select ale carui specialitati aveau ca ingredient de baza, sfinta pula. Da, exact asa cum va spun.  Chinezoaica care venise sa-l serveasca, dispare cu comanda, dupa ce-i prezinta un menu care aducea izbitor cu manualul de zoologie si din care clientul trebuia sa-si aleaga pulicica preferata, de la cal si pina la sarpe. Toate pregatite, evident, in traditionalul stil chinezesc. Cind revine, ochi mici ii baga astuia sub nas citeva boluri aburinde cu diverse preparate peniene. E si incepe „maple leaf-ul” nostru c-o supa dintr-o rima, care era de fapt madular de sarpe, madular de care trage cu dintii de ziceai ca roade vreo prastie. A muit el ce-a muit la sarpele ala decedat, dupa care a trecut la felul doi, care consta in penis cu legume. Ia el putin la frecat bucata de penis cu betisoarele, probabil in speranta de a-i mari dimensiunile si dupa ce o suge putin, „Thierry la Fronde” cedeaza nervos. Sa nu-i fi placut sosul? Nick-ul si-l cistigase de la prastia din bolul cu supa. In orice caz, cred ca i se aplecase de atitea zgirciuri si se dusese sa dea la boboci. Eu consider ca un barbat care frecventeaza un astfel de restaurant, trebuie sa fie pe jumatate bulangiu. Daca s-ar fi dus la unul care servea tochitura de labii epilate, garnisita cu un ovar prajit, as fi inteles, ar fi fost cel putin…manly, anyway 😉