M-am saturat de cite ori am auzit lozinca “nu raspund la provocari” Rahat! Uite ca eu raspund la provocari. Mai deunazi, the judge imi trinteste-n fata o manusa. Nu din sorici, dar despre porci. Cica, zice dumnealui, eu nu stiu ce-i aia un taiat de porc. Zau coane?

Sa fi avut fo 12 anisori, cind se ia o hotarire in familia papala, ca eu, papagigli, sa petrec vacanta de iarna la bunica la tara. Ma rog, trec peste tot bilciul cu “nu ma duc”, “ba te duci” si ajung la bunica-mea, care statea gard in gard cu unchiu-meu, gineri-su. Astia se intelegeau cam cum ma inteleg eu cu Piratul cind e-n calduri. Dar cind venea vorba de taiatul porcului, lucrurile se schimbau ca prin farmec. E si uite ca vine Ajunul si cu el vin si vecinii sa-l ajute pe Marin, unchi-meu, sa taie scoafa. Mare nene! O imensitate de dihanie pe care cu greu au reusit sase oameni s-o tina. Bai si guita saraca de acoperea toate strigatele de ajutor venite de pe la alti porci din sat. Marin, scos din minti de vocalizele scroafei si cu damigeana golita pe jumatate, scoate ditai iataganul si unde nu i-l infige sopranei direct in corzi, de-o ia pa asta horcaitul. Ma uitam la el cu admiratie si umilinta, ca studentii la Arsene, cum cauta cu iataganul vena cava superioara. In timpul asta, tanti-mea a adus o cratira cu sare in care a colectat singele care tocmai tisnea din gitul despicat al scroafei. Bai si unde nu se ridica unchi-meu cu un aer triumfator de pe purcea, de ziceai ca cel putin o injunghiase pe bunica-mea, asa mindru era de fapta lui. La vreo doua minute, termina si scroafa cu spasmele si se aduc balotii de paie. E si dai opinteli s-o asezi pe printesa pe burta. Pina la urma reusim. Drept rasplata mi se intinde damigeana si desi nu prea as fi baut dupa ei, am pus-o la gura si-am tras citeva gituri, de-ncepuse sa-mi placa verisoara-mea, cit era ea de verisoara. Dau astia foc rugului si o tin tot intr-un pirjol pin-o pirlesc pe Jeanne d’Arc de-i dispar toate pilozitatile, abundente ce-i drept. Dupa aceea e adusa usa. Da bai, usa, ce cascati ochii? O usa de la o magazie, ca de unde dracu fund de lemn lung cit matahala asta decedata? E si dai iar opinteli sa punem pirlita pe usa. Dupa ce-o punem, mai tragem cite-un git de vin si trimitem damigeana la realimentat. E, acum se trece la o sauna in aer liber. Femeile aduceau caldari cu apa clocotita iar barbatii inarmati cu pumnale, radeau jegul de pe scoafa. Cind au terminat, arata animala ca nou nascuta. In acel moment s-a produs botezul. Marin, unchiu-meu, ia cutitul si hars-hars ii taie urechile. Bai, imi zic, da’ ce dracu-i asta? Corida? De unde bai baiete! Ia urechea o baga-ntr-un borcan cu sare si pe urma o musca cu pofta. Toti se amuzau, asa ca am ris si eu, fara sa stiu ca va trebui sa fac acelasi lucru. Si l-am facut. N-as putea spune ca mi-a displacut, cu atit mai mult cu cit a fost urmata la scurt timp de alte citeva gituri de vin. Eu, la acel moment al executiei, eram cam pulicica de beat, dar ma tineam drept, sa nu ma fac de fecale. E si dupa botez, a urmat spintecare. Jack, alias Marin, i-a taiat mai intii capul, dupa care a crestat-o pe spate si i-a scos grasimea, pe care femeile au bagat-o in putini cu apa rece sa scoata singele din ea. E si uite asa, bucata cu bucata a disparut scoafa-n beciul lui Marin. Ceafa si o bucata de grasime a ramas pentru pomana porcului. Dupa ce au topit grasimea, au prajit carnea in untura incinsa. Am mincat si eu vreo doua trei bucati cu mamaliga, am mai tras un vin si-am cazut lat pina a doua zi cind m-a trezit cocosul ala nenorocit caruia-i pusesem gind rau din prima zi, dar l-am iertat ca era deja ziua de Craciun. Oricum n-as fi putut sa-l casapesc, deoarece pe la prinz eram din nou beat. Mai tin minte cum se vaieta bunica “vai copilul!” iar Marin, “lasa-l ca-i barbat”

E, acum sa vad daca mai are judge-ul nas sa se ia de experientele mele de viata!