Film chinezesc pentru care Ang Lee si-a tras un Golden Lion la Festivalul Filmului de la Ventia. Actiunea filmului se deruleaza prin ‘42 cind China se perpelea sub galentii japonezi. Gagica, bunuta, dar cu floace la intersectii, intra-n cirdasie cu rezistenta chineza care-o infiltreaza-n chinezimea de virf, aservita japonezilor. Tinta era seful securitatii pe care tipa trebuia sa-l faca. Problema e ca pina sa i-o traga la lingurica, i-a tras-o la pasarica. Dar de mult ce i-a placut si ei (mama ce futaiuri destrabalate au tras astia doi fara perdele si cearceafuri mascante!), a uitat care-i era de fapt misiunea. In schimb il avertizeaza cum ca s-ar putea s-o ia de la tovarasii ei. Avertizatul reusind in acest fel sa scape iar gagica sa se aleaga c-o arestare, impreuna cu toata haita de complotisti. Ironia face ca sentinta capitala sa fie semnata chiar de Mr Yee, el futadore, care nu ezita s-o semneze, asa cum ezitase ea cind a avut posibilitatea sa-i insurubeze un glont in teasta. Dar avea si ea circumstante, ca o prinsese chiar in timpul orgasmului, cind nu prea-ti vine sa ucidizezi erectia din tine.  Scena asta reprezinta de fapt chintesenta intregii drame. Ea, infipta fiind, vede pistolul si cu gindul la binele Chinei, ii pune perna pe ochi pentru a-l executa. Pret de citeva secunde in ea se da o lupta crincena, din care pina la urma excesul de foliculina il invinge pe cel de patriotism.  Asa ca, pistolul ramine pe mai departe atirnat iar ea pe mai departe-nfipta. In sfirsit, filmul se termina cu bine. Ea moare impuscata. 

Concluzie: Cind simti madularu-n tine, uiti de chin si uiti de Chine.