O buna prietena, arzoaica si posibila ibovnica, povestea mai deunazi pe un blog vecin, cum ca ei ii place sa-si inceapa ziua cu un dus. Asta n-ar fi ceva inimaginabil, dar tabieturile ei matinale nu se opresc aici. Ei si aici intervine ineditul situatiei. Stimata companioana, dupa ce-si duseaza corpul, inca tinar si apetisant ce bate-n 56, iese, asa uda si nuda, la o defilare prin apartamentul propriu. Din commentul domniei sale rezulta ca, partenerul ei de viata, nu i-ar fi si de dans, din motive de blegeala fizica. Intelectual, se pare ca si-a pastrat agerimea. Fapt pentru care Nuti, ca asa se numeste focoasa creatura, o arde de una singura prin casa, executind dansuri din buric pentru a se mentine-n forma si pentru a scapa de apa care-i curge siroaie pe pielea incinsa de dorinte coregrafice. Banuiesc totodata, ca unduirile senzuale se produc in fata oglinzii venetiene, care troneaza pe peretele sufrageriei. Ah! Parc-o vad cum vibreaza ca o coarda in acordurile muzicii turcesti, cumparate de la chioscul din coltul strazii. Cum isi arunca capul, salbatec pe spate, ciufulindu-si parul cu miscari necontrolate si cum, la un moment dat, se opreste fulgerata de un gind. Priveste indelung ”Rapirea din Serai”, de pe peretele opus celui cu oglinda si se imagineaza, furata de Belmonte (monta frumoasa n.m.) si dusa departe, in penin-sula lui Iberica. Asta cred ca-i motivul pentru care simpatiza cu Spania la Europene. E adevarat ca n-o cheama Tanta ci Nuti, dar dragostea pentru Bel, cel tare si mare ca un monte, ii da puterea sa treaca cu usurinta peste aceste amanunte insignifiante. Dar ce te loveste in moalele capului si impresioneaza pina la lacrimi, este intrebarea pe care, commentul ei ti-o-nfige adinc in cap.  Oare s-o mai face bine?