OOO

Marea, atractia adolescentei mele. Nu atit prin spunele ei, din care nu stiu sa se fi nascut vreo Aphrodita autohtona, cit mai ales prin importurile estivale de craci, gaoaze si tite vest europene, dintre care scandinavele detineau suprematia. Sa tot fi avut fo saptispe ani cind, intr-o simbata, ca de fapt in multe altele, ne ducem la bairam. Asta se intimpla in Cotroceni, la Pictoru’. Pictoru’ asta, care dracu stie cum il chema in buletin, avea o vila maricica si dadea petreceri saptaminal. La petrecerile lui putea intra orice gagica, doar masculii trebuiau sa prezinte legitimatia, care era tot o gagica. Asa ca din Athene Palace, luam citeva sticle si citeva “prietene” si hai la ceai. La ceaiurile respective ne intilneam, in general, cunoscuti de prin centru, care oricum o ardeam prin restaurante si discoteci in restul saptaminii. Cind venea insa simbata, daca nu era Snagov, era Pictoru’, dar petrecere si babardeala era sigur. La petrecerile astea, de obicei nu plecai cu cine venisesi. De fapt rareori luam fo combinatie serioasa cu noi. Asta de fapt era si motivul pentru care Pictorul, care cred ca batea-n 50 de primaveri, organiza bairamele. Era aproape imposibil sa nu-si fi tras si el ceva material de tighelit. In fine, cum ziceam, intr-o seara ne luam “legitimatiile” si sunam la usa, tir. Petrecerea era in toi si evident ca am stat la taclale, dansuri si vrajeli premergatoare idilelor de dupa. La un moment dat vine “A” la mine si zice “ce faci papa, te combini la un litoral” Mie cum nu-mi trebuia mult timp de gindire, cind venea vorba de destrabalari, zic “da”. E si uite cum, luam noi trei, ca am mai cooptat un taietor de frunza, trenul de noapte spre Mangalia Nord. Primul lucru, cind am ajuns in Venus, a fost sa contactam un prieten, receptioner si sa ne luam o camera la hotel. Dar asta pina am luat pulsul statiunilor. Mai tirziu incepusem sa “navigam” de la una la alta ca Marco Polo. E si uite asa, ba in Olimp, ba in Neptun, ba in Doi Mai, am calarit fo patru luni litoralul, facind “trafic” de valuta, ca de unde alte surse de venit si satisfacind libidoul incins al nordistelor, pentru care de fapt ne si dusesem. Tin minte ca intr-o seara chiar facusem un calcul estimativ si ajunsesem la concluzia ca pe intreg litoralul, intr-o noapte puteau fi ejagulate intre 100 si 150 de chilograme de sperma. Incercind sa aflam si numarul de spermatozoizi, ne-a dat eroare. Cred ca gresisem pe undeva. In orice caz, Pe durata celor patru luni am reusit sa vedem Marea Neagra cam de trei ori, in rest, doar o mare de blonde. Cred ca marea nu ne atragea prea mult pentru ca nu era creata, desi neagra.

Detalii referitoare la escapadele estivale, in posturile viitoare.

Botul pe care si l-a tras Steaua de la Vaslui, e pe alocuri comparabil cu cel pe care l-am luat eu la dintar. Si ca sa vezi ironia soartei, dentista e moldoveanca. Nu incepuse inca meciul, cind m-am pezentat, increzator in fortele mele, la cabinet. Cam ca Becali la stadion. Ma conversez, pret de-un sfert de ceas, cu fata de la front desk, o poloneza bunuta, dupa care sunt poftit la cazne, exact ca si Steluta.  Am deschis gura de buna voie fara sa banuiesc ca n-o voi mai inchide pina-n minutul 25, minut in care, a deschis-o Gigi larg pe-a lui. Dupa o examinare succinta, mi se-nfige freza-n gura de-am simtit cam ce-a simtit Zapata cind i-a-nfipt-o Ljubinkovic in ate. Si desi fusesem anesteziat, am avut un moment senzatia ca mi-a iesit mandibula din lacas, de cit mi-a cracanat-o moldoveanca. Durerea a persistat pina la sfirsitul meciului cind as fi vrut sa-i spun pe limba ei “fa, m-ai maltratat ca pi turca”, dar n-am vrut sa se creada ca fac aluzie la selectionerul Nationalei de fotbal. Gigi in schimb a facut-o, dar cu perdea, inlaturind regionalismul “pi” pentru a nu jigni o mare parte a electoratului. Si desi intre cele doua situatii, ar exista diferenta ca la Steaua care-a rasarit i s-a-ntrerupt curentul, in timp ce la mine nu, atit dentista cit si Vasluiul ne-au terminat in gura.

by papa

Ma invirt ca leu’n cusca, plictisit si fara chef,

Rasucind de zor stiloul in capacu-i de sidef.

Telefonul nu mai suna si e liniste-n birou,

Nu-mi mai arde de nimica, nici macar de-acel stilou.

Ochii-mi ratacesc, alene, peste lucruri imprejur,

Dar mi se opresc o clipa, pe-nvechitul abajur.

S-a ingalbenit saracul, in caldura de la bec,

Care-l coace noaptea-ntreaga, cind il uit aprins si plec.

Parc-avea pe el o harta, amaritul trunchi de con,

Dar e estompata toata, lumea-n harta de carton.

Se mai vad mari si oceane si-al pamintului contur,

Dar tari, disparut-au toate, cu hotarele din jur.

Cu ast gind ma duc spre baie si cind ies de la spalat,

Ma intorc sa vad iar harta, in papuci si in halat.

Oare-asa, globalizarea, pe Pamint sa aibe loc,

Toti sa disparem ca natii, arsi intr-un politic foc?

De la cin’sa ni se traga, vine oare de la nemti?

Ca au mai avut ei lideri, paranoici si dementi.

Si-n conceptul filozofic, care Nietzche-n cap l-a copt,

S-au crezut pe sine Zeii anilor treizeci si opt.

Tot asa poate si-acuma, a gindit vre-un venetic,

Lumea sa globalizeze, devenindu-ne tatic.

Aste becuri radiante cu capuri pline de vid,

Abajurul tot l-ar arde, daca altii nu le-nchid.

Zic c-o fac ca sa ajute si sa scoata din namol,

Pe toti cei din lume-a treia, cind de fapt ei vor control.

Si noi stim cum vine asta, c-am mai asteptat o dat’

Sa ne-ajute Sam Unchiasul, ce mai rau ne-a ingropat.

Cine oare-o lua puterea Europei Uber Alles ?

Vreun scolit din romanime sau un deutsche nationales ?

C-asa-i viata pe planeta, de sub cerul de azur,

Unii-au lumea la picioare, iar cei multi, pe abajur.

M-am saturat de cite ori am auzit lozinca “nu raspund la provocari” Rahat! Uite ca eu raspund la provocari. Mai deunazi, the judge imi trinteste-n fata o manusa. Nu din sorici, dar despre porci. Cica, zice dumnealui, eu nu stiu ce-i aia un taiat de porc. Zau coane?

Sa fi avut fo 12 anisori, cind se ia o hotarire in familia papala, ca eu, papagigli, sa petrec vacanta de iarna la bunica la tara. Ma rog, trec peste tot bilciul cu “nu ma duc”, “ba te duci” si ajung la bunica-mea, care statea gard in gard cu unchiu-meu, gineri-su. Astia se intelegeau cam cum ma inteleg eu cu Piratul cind e-n calduri. Dar cind venea vorba de taiatul porcului, lucrurile se schimbau ca prin farmec. E si uite ca vine Ajunul si cu el vin si vecinii sa-l ajute pe Marin, unchi-meu, sa taie scoafa. Mare nene! O imensitate de dihanie pe care cu greu au reusit sase oameni s-o tina. Bai si guita saraca de acoperea toate strigatele de ajutor venite de pe la alti porci din sat. Marin, scos din minti de vocalizele scroafei si cu damigeana golita pe jumatate, scoate ditai iataganul si unde nu i-l infige sopranei direct in corzi, de-o ia pa asta horcaitul. Ma uitam la el cu admiratie si umilinta, ca studentii la Arsene, cum cauta cu iataganul vena cava superioara. In timpul asta, tanti-mea a adus o cratira cu sare in care a colectat singele care tocmai tisnea din gitul despicat al scroafei. Bai si unde nu se ridica unchi-meu cu un aer triumfator de pe purcea, de ziceai ca cel putin o injunghiase pe bunica-mea, asa mindru era de fapta lui. La vreo doua minute, termina si scroafa cu spasmele si se aduc balotii de paie. E si dai opinteli s-o asezi pe printesa pe burta. Pina la urma reusim. Drept rasplata mi se intinde damigeana si desi nu prea as fi baut dupa ei, am pus-o la gura si-am tras citeva gituri, de-ncepuse sa-mi placa verisoara-mea, cit era ea de verisoara. Dau astia foc rugului si o tin tot intr-un pirjol pin-o pirlesc pe Jeanne d’Arc de-i dispar toate pilozitatile, abundente ce-i drept. Dupa aceea e adusa usa. Da bai, usa, ce cascati ochii? O usa de la o magazie, ca de unde dracu fund de lemn lung cit matahala asta decedata? E si dai iar opinteli sa punem pirlita pe usa. Dupa ce-o punem, mai tragem cite-un git de vin si trimitem damigeana la realimentat. E, acum se trece la o sauna in aer liber. Femeile aduceau caldari cu apa clocotita iar barbatii inarmati cu pumnale, radeau jegul de pe scoafa. Cind au terminat, arata animala ca nou nascuta. In acel moment s-a produs botezul. Marin, unchiu-meu, ia cutitul si hars-hars ii taie urechile. Bai, imi zic, da’ ce dracu-i asta? Corida? De unde bai baiete! Ia urechea o baga-ntr-un borcan cu sare si pe urma o musca cu pofta. Toti se amuzau, asa ca am ris si eu, fara sa stiu ca va trebui sa fac acelasi lucru. Si l-am facut. N-as putea spune ca mi-a displacut, cu atit mai mult cu cit a fost urmata la scurt timp de alte citeva gituri de vin. Eu, la acel moment al executiei, eram cam pulicica de beat, dar ma tineam drept, sa nu ma fac de fecale. E si dupa botez, a urmat spintecare. Jack, alias Marin, i-a taiat mai intii capul, dupa care a crestat-o pe spate si i-a scos grasimea, pe care femeile au bagat-o in putini cu apa rece sa scoata singele din ea. E si uite asa, bucata cu bucata a disparut scoafa-n beciul lui Marin. Ceafa si o bucata de grasime a ramas pentru pomana porcului. Dupa ce au topit grasimea, au prajit carnea in untura incinsa. Am mincat si eu vreo doua trei bucati cu mamaliga, am mai tras un vin si-am cazut lat pina a doua zi cind m-a trezit cocosul ala nenorocit caruia-i pusesem gind rau din prima zi, dar l-am iertat ca era deja ziua de Craciun. Oricum n-as fi putut sa-l casapesc, deoarece pe la prinz eram din nou beat. Mai tin minte cum se vaieta bunica ”vai copilul!” iar Marin, “lasa-l ca-i barbat”

E, acum sa vad daca mai are judge-ul nas sa se ia de experientele mele de viata!

by papa

Trecut-au anii… ce-ai crescut!

Dar ti-as mai da, ca in trecut,

Un sfat, c-asa suntem facuti,

Parintii-n sfat sint neintrecuti.

Dar ti le-am dat din suflet toate

Si ti le-am dat gindind ca poate,

Te-or ajuta, mai stiu si eu?

Ca n-as voi sa-ti fie greu,

Iar viata-i una, dragul meu,

Si-i grea, de-o treci tiris pe coate.

Scoala

De vrei s-atingi nu stiu ce tel

Si vrei s-ajungi usor la el,

Nu incerca un chin de-o viata,

Chiar de nu-ti place, stai si-nvata.

Nu-ti fie sila de o carte,

Ca de n-o-nveti, vei avea parte,

De-un trai modest, ce-acum nu-l stii,

Iar cu nevasta si copii,

Trudind pe brinci noapte si zi,

Regretele-ti vor fi desarte.

Prieteni

La drumul ce-ai purces copile,

Veni-vor ani, veni-vor zile.

Cind din strain-ti vei face frate,

Uitind de noi, uitind de toate.

Ai grija cu cin-te-nsotesti,

Ca viata-i apa cu multi pesti,

Unii mai buni, altii haini,

Caluti gingasi, dar si rechini

Nehamesiti, de ura plini.

De ei, te rog sa te feresti.

Discernamint

In toate e si ceva bun,

Frumos, destept, sau nu stiu cum.

Incearca orb sa fii de-i rau,

Iar bun de-i, vede-l, fa-l al tau,

Chiar mic de-i, nesemnificant,

Cum e-n carbune-un diamant,

Care de fapt e tot carbune,

Dar e curat, nu spurcaciune,

Iar tu desparte de taciune,

Cristalul, ca-i mai important.

Tentatii

Usi cu flori ca-ntr-o poveste,

S-or deschide fara veste,

Nu da buzna doar sa-ncerci,

Chiar de se inchid pe veci.

Lasa usa spre betie,

Spre droguri sau tilharie.

Multi iti vor promite-avere,

Porci drogati din lumi mizere,

Doctoranzi cu caziere,

Si ani grei de puscarie.

Credinta

In viata, ca sa o duci bine,

Increde-te baiete-n tine,

Nu-n plasmuirea unor minti,

Ce viata-si pierd in rugi fierbinti,

Pupind tablouri, cruci, altare,

Umili pe brinci, cersind iertare.

Nu este vrerea nimanui,

Ci doar a ta, nu-a nu stiu cui,

Ce te ajuta ca sa sui,

Sau te va duce la pierzare.

Atitudine

Atunci cind vei privi-n trecut,

Tu uita tot ce te-a durut.

Esecuri de-s, nu-s ale tale,

De-ai fost birfit, doar vorbe goale.

Daca ti-e sufletul ranit,

Vei suferi la nesfirsit.

Adu-ti aminte de placeri,

De fericirea unei seri,

De chefuri, vinuri si muieri,

Fii jovial, nu prapadit.

Vointa

In viata, n-ai voie sa spui,

Sunt parasit si-al nimanui,

Sau, lefter sunt si nemincat,

Ca Domnu’ nu m-a ajutat.

Ce Domn invoci? E-a ta vointa,

Nu-i nici divina si nici stiinta,

Iar de vointa de-i uita,

La cine-n cer te-oi vaieta

Si milogi sa-ti dea ceva,

Sa videci a ta neputinta?

Mindrie

Fii mindru, chiar orgolios,

De tot ce vei crea frumos,

Si tot ce doar in suflet porti,

Sau ce ti-e dat de-ai vietii sorti,

De-al tau copil, de munca ta,

De-al tau talent de a crea,

De tara-n care-ai aparut,

Si tara care te-a crescut,

De mama care te-a nascut,

De truda ei, de truda mea.

Parintii

Iar noi, parinti, in urma ta,

Daca ne lasi, te-om indruma,

Ca noi n-avem nimic mai sfint,

Nici sus in cer, nici pe Pamint,

Si te-om veghea noapte si zi,

De-ti va fi greu, la noi sa vii,

Ca noi nu te vom judeca,

Si de dusmani ce-or incerca,

Sa-ti faca ce nu-i voia ta,

Cit suntem vii, noi te-om pazi.

Intrigi, tradari, curvasarie pe fata si pe la spate, comploturi, incest, aranjamente de culise, decapitari, trafic de carne vie si de influenta, pedofilie si multe alte fapte de vitejie, care fac deliciul vietii pe Pamint. Evident ca totul se desfasoara prin secolul XVI, la curtea regelui Henry al VIII-lea al Angliei. Of, of, of, the old good days!!! Asta, curvaru’ dracului, ca nu-l pot numi altfel, casatorit fiind cu o Catherina de Aragon care nu prea-i facea baieti, e-n cautare de “paminturi” fertile si ajunge cu vinatoarea la Boleyn-ii astia, care aveau doua fete si un baiat. Mary, una dintre fete, care acum avea fo paispe ani, fusese trimisa de mica sa capete experienta in curvasarie. Unde altundeva decit la Curtea Frantei, care era un fel de Universitate in ale virtutilor mentionate la inceputul postului. E si aici, copila i-o trage regelui Frantei, Francois I, ca de mica era chitita doar pe barosani. Cu experienta capatata se intoarce acasa la ma-sa si se casatoreste, ca sa nu piarda continuitatea in maciuci. Cind a aparut Henry cu vinatoarea lui, Boleyn-ii au vrut sa i-o bage la monta pe Ann, sora buna cu Mary, care freca duda pe vremea aia si-ar fi vrut sa frece putin si tziparul regal. Dar bagabontu’ asta de rege, (mult mi-a mai placut de el asa futacios cum era!), a dat cu ochii de Mary si pe loc i s-a facut de scoica, dupa unii autori. Dupa altii, de minge. Ei si ca sa trec peste multe vrajeli nesemnificative, o fute. Ann, sora-sa, care se pregatise intens sa-l primeasca-ntre piciorele ei pe rege, se oftica si se simte tradusa de Mary, care i-a sutit bucatica de la…cealalta gura. Asta insa avea s-o coste, caci Mary, vazind-o-n spume, o trimite la reciclare, unde credeti?  La Curtea Frantei. Cind insa dupa ceva timp, ramine bortoasa, o cheama-napoi considerind ca stagiul de pregatire a fost suficient. Si se pare c-a avut dreptate intrucit, pina la urma, Mary fata un baiat si in culmea fericirii vede cum Henry se da la sora-sa care-l sedusese cu vrajeli bonjouriste. Numai ca Ann nu e vaca asa cum fusese sora-sa si nu-i ciufuleste regelui barzoiu’ pina cind asta, curvar cu antecedente, n-o trage la divort pe Aragoneasa lui. E si uite cum cu aceasta ocazie, Papa, nu eu, care se-mpotrivea divortului, o ia in bot iar Henry se fute si-n el de catolicism, ajungind capul Bisericii Anglicane si face ce-l taie capul lui dumnezeiesc, de sub burta. Ann, aia cu scoica, ajunge regina, atingindu-si scopul si-o naste pe Elisabeta I, care va deveni alta regina, mai pizdoasa ca ma-sa. Dar Ann n-avea de unde sa stie, ca doar nu era Mama Omida, asa ca ea-si dorea in continuare un mostenitor. Regele era si el baiat salon si i-o dadea, de cite ori i-o cerea, dar dupa ce pierde fo doua sarcini, in disperare de spermatozoizi, noua regina se hotaraste sa-i inlocuiasca pe-ai lui Henry cu-ai lui fate-sau George. Dar vai, stupoare!!! Asta era bulangiu. Asa ca futaiul n-a mai avut loc, dar a fost descoperit si dat in vileag de sotia lui George, care si-o tragea cu altii, ca pe poponar nu-l putea inspira cu nici una din gaurile ei. Henry, care avea o parere in privinta bulangiilor, similara cu cea a lui Becali, il decapiteaza frumusel si pe Georgel si pe amantul lui. Iar pe Ann, de care se cam saturase, o baga la articolul cu incestul, din codul penal, si-i da si ei putin capul jos de pe umeri. Mary in schimb, aia care-a regulat doi regi, aduna toti copiii, ai ei si-ai sora-si si se retrage-n gitu’ ma-sii de coarda, prin Essex, cu actualul barbat. The End. Oricum, filmul merita vazut, daca asta chiar va apasa si nu v-ati dat inca seama.

Singura parere de rau care ma-ncearca, dupa ce l-am vazut, e ca nu m-a nascut si pe mine mama vreun Henry, macar al saptelea, sa trec pe linga o paralizanta si sa-i soptesc atit “te-astept diseara”. Iar a doua zi sa fie rezolvata. Acum e naspa. Trebuie sa te rupi in figuri si-n vrajeli, sa le faci capu’ mare, sa le vorbesti de astrii, sa te-apuci de horticultura, sa-ti dai cu briantina-n par, sa umbli la contul maica-tii. Ce vorbesti nenicuta, tambalu nu gluma! Cam cit un mutat din Bucuresti la Pucioasa. Mi-ar fi placut si mie sa fie ca la pleosnita asta de Henry, hop top, hai ti-o-ndop. Sa vedem, poate-oi avea mai mult noroc la reincarnarea viitoare.

Acum ca tot am luat-o cu ciinuti si pisicute, hai sa mai bag un post care are ca protagonist un catel. Acum citeva zile priveam si eu absent, ca oricare altu’, news-urile canadeze. Trei rahati de patru feluri. Dar asta pina cind apare stirea care avea sa schimbe cursul istoriei. Un paduchios de catel a cazut intr-un canal. WOW!!! Saracul animal chelalaia din strafundurile intunecate, asteptind ca Spider Man sau Super Man sa-l aduca la lumina. Pina la urma s-a dovedit a fi doar un Fire Man. Anyway, asta a fost preambulul, care pare destul de banal. Dar nu schimbati blogul, senzationalul situatiei deabea acum rasare (ca o puta de catel, care sta la soare n.m. ) Un nene trece prin apropiere si aude schelalaitul. Omul, suflet mare, suna la cea mai apropiata casa. Din intimplare, este exact casa de unde provine javra. Din casa iese o corpolenta si la auzul SOS-ului care venea din canal, incepe sa se jeleasca, valurindu-si piftiile si scotind toti vecinii in strada. Trecatorii se opreau si ei sa vada citi morti ascunde canalul respectiv. Politia e alertata imediat si unde nu apar neica trei masini uriase si rosii de pompieri plus doua de politie, toate cu girofarurile in functiune de ziceai c-a reinviat Club 54 din NY. In acelasi timp, doua posturi de televiziune sosesc la fata locului pentru a imortaliza si transmite-n lumea-ntreaga catastrofa din Toronto. Dar intrucit se pare ca echipele de salvare erau insuficiente, apare si vanul de la protectia animalelor. E si uite asa se coiesc toti ca-n “Prostia omeneasca” fo citeva ore cu lasouri si alte prostii pina cind un pompier, legat fedeles, e lansat in gaura. Dupa alte citeva minute, zecile de persoane care inconjurau canalul, cit si milioanele de telespectatori din intreaga lume, au rasuflat usurati. Potaia a ajuns cu bine la suprafata udata de lacrimile stapinei si tremurind ca varga. Toata lumea s-a felicitat si pupat de parca-i scosesera pe aia din minele de carbune, care n-au avut norocul javrei. Dar pina la urma e vorba de-o viata, chiar daca s-au cheltuit mult peste o suta de mii de dolari, din banii contribuabililor, pentru a fie salvata. La asta se adauga timpul consumat cu salvarea si cu rapoartele care urmeaza a fi intocmite. Dar situatia de fata devine de domeniul ridicolului, daca luam in consideratie si alte realitati cu adevarat tragice. In aceiasi tara si acelasi oras, daca ai nevoie de o tomografie, tu ca om, esti programat dupa trei luni. Evident ca se fac si tomografii la urgenta, dar cind esti pe moarte. Daca insa nu esti inca hotarit sa mierlesti, vei fi programat peste citeva luni, cind sigur nu vei mai avea scapare. Motiv pentru care multi scot banul din cont si dau fuga la sud de granita unde, contra cost, scapi de bani in no time, dar cu toate analizele facute. Is it just me, or is there something wrong with this picture?

Se spune ca dintre animale, ciinele ar fi prietenul omului. Pai nici ca se putea altfel ! Bai baiatule, ciinii astia sunt cele mai javre (!?) animale, dupa om. Ce-or fi avind de impartit cu saracile pisici? Le urasc ai dracu cu pasiune. Si nu ca as fi eu mort dupa mite, ca nu-s, dar ce alte animale mai poarta-n ele atita ura pentru o alta specie? Ca daca nu-i ura, ce altceva poate fi? Cum dau cu ochii de-o pisica, cum dau dracii-n ei si-o iau la alergat, de le iese limba de-un cot. Eu as intelege daca le-ar fugari sa le haleasca. Da nene. Face parte din menu, asta e. As intelege daca pisoiul i-ar fi facut vreun rau sau l-ar fi atacat. As intelege daca i-ar fi luat osul de la gura sau i-a incalcat teritoriul. As intelege daca i-ar  fi catelit cateaua sau ar vrea sa o cateleasca pe mita. Multe as intelege, ca de, e animal, dar s-o faca doar din ura, asta numai la om am mai vazut. Cum sa nu intri la idei cind te uiti la ei cum ii apuca spasmosul cind pe vis-a-vis trece-o mita jigarita si vai de mama ei. Odata uita de orice altceva, de parca-i intra un ardei iute-n cur, si pleaca glont, cu stapin cu tot, sa nimiceasca felina, fara nici un fel de motiv evident. Doar asa ca are el boala pe toate pisicile lumii. Latra, se smuceste, face spume, sare din stinga-n dreapta, se sugruma singur cu lesa, de turbare, incercind sa-si satisfaca ura. Poti sa strigi la el pina ti se usuca gura, ca degeaba. Cind vine vorba de pisici, instinctul primeaza. De unde dracu l-or fi luat?  La om e usor de inteles. El judeca. Si in majoritatea cazurilor, strimb. Dar ciinele n-are judecata, pe care sa poti da vina. Sau o avea si nu spune? Ca daca ar avea, s-ar explica si iesirile astea colerice si ura fata de pisici si asocierea lui cu omul. Concluzia e una si e-n titlu.

Vraciul zice ca dupa o anumita virsta, nu spun care, ca poate mai prind si eu fo prospatura, e bine sa te cauti in gaoaza. Cum n-am ajuns sa mi-o trag in acea locatie, perspectiva penetrarii mi-a provocat tot felul de sentimente contradictorii. Si poate ca nu penetrarea in sine m-a speriat cit directia ei. Din interior ma penetrez  zilnic si fara purgative, dar de-afara, nu prea stiu cum e. Adica imi mai aduc eu ceva aminte de supozitoarele copilariei, cind dupa ce mi le-nfigeau, ma strigeau de buci ca sa nu le “regurgitez”, dar alea oricum nu se pot compara cu ditai falagele vraciului. Da’ ce mai tura-vura, ajung la “macelar” care dupa ce imi ordona o dezechipare totala, ma invita pe canapea. Imi zic, “taci ca-ncepe bine!” Ma-ntoarce cu fata la perete si ma sfatuieste sa-mi iau o pozitie ca si cum as sta pe scaun. E, acum rozeta era complet expusa. Toate simturile si rectul imi erau incordate la maxim. Il aud tragindu-si cauciucul. O fi manusa, o fi prezervativ? Se apropie si-mi da c-o fleasca pe la cur. Cu stinga ma prinde de sold, cu dreapta de picior si-i simt degetul cum ma patrunde. Bai, dar daca miinile erau pe mine…de unde a aparut…degetul, ca sigur n-avea trei miini? Hai nu mai salivati ca bulangii, ca nu mi-a tras-o Sa reluam. Stinga pe sold, si cu dreapta imi infige un mare deget in gaoz, de mi-a taiat respiratia. Bai si unde nu se pune bestia pe impins si invirtit de parca scotea maruntaiele dintr-o gaina. “Te doare?” Cum dracu sa nu ma doara? “Nu, adica te doare cind apas peretele?” Care perete, ca ma doare tot curu’? Pina la urma, bruta s-a saturat de deflorat si mi-a zis ”Gata, n-ai nimic” Cum adica n-am bah nimic, te-n curul ala ofilit, ca sa vezi si tu ce-nseamna? Ma rog, ma dau jos, ma-nbrac si plec. Pe vraci, l-am lasat dracu la cabinetul lui, da’ degetul, tot in cur il simteam. Hai ca doar nu o fi uitat vreun forceps in mine. Condusul pina acasa a fost destul de incomod, intrucit stateam pe-o buca. “Bai in ce hal m-a facut animalu’!” Gindul m-a dus imediat la poponari si chinurile prin care trec ei saracutii. Eu ma vait de-un deget, dar aia ce sa mai zica (,) cind le intra ditai polonezu-n poponeata? Va spun sincer, astora chiar li se potriveste expresia ”vai de curu’ lor!”

by papa

Tu esti Ea, iar eu sunt El,

Tu culoare, eu pastel,

Tu un vis, eu implinire,

Tu mireasa, iar eu mire,

Tu o boare, iar eu vint,

Tu o floare, eu pamint,

Tu o apa, eu un fum,

Tu ocean, iar eu Neptun,

Tu vapaie, iar eu jar,

Tu scinteie, eu amnar,

Tu o muza, eu Amor,

Tu iubire, iar eu dor,

Tu o marmora, eu lut,

Tu o gura, eu sarut,

Tu geneza, eu seminte,

Tu o viata, eu putinte,

Tu un suflet, eu o minte,

Tu o mama, eu parinte,

Tu o culme, eu un hau,

Tu a mea, iar eu al tau.