Privirea asta nu cred ca a fost niciodata una vesela, joviala sau bine intentionata si culmea, este caracteristica petrecerilor si slujbelor religioase de tot felul. Punctele de atractie ale acestor evenimente sunt, invariabil, femeile. Asta in primul rind. In al doilea rind, mai excitant ca primul rind si care nu are nimic de-aface cu al treilea rind, care-i muzica, dansul si bautura (in ambele cazuri), sunt privirile piezise, ascunse si aprige, pe care si le-arunca femeile. De cum apare una in cadrul usii, fetele se destind voluntar in zimbete studiate, urmate de complezentele si dulcegariile de rigoare. In acelasi timp, se executa un inventar sumar al vestimentatiei noii venite. Dar dupa “vai ce bine arati”, “culoarea asta de par iti vine superb”, “tunsoarea te intinereste”, bla, bla, bla, intra-n functiune “coada ochiului”. Aceasta privire este singura care percepe absolut orice amanunt, cu toate ca e cea mai scurta, ca durata. Este atit de intensa si inteligenta, ca nici cele mai mici riduri sau cute, nu pot trece neobservate. Inele, cercei, pantofi, rochii, talii, culori, machiaje, scurtimi sau lungimi de fuste si in general absolut tot ce tine de subiectul studiat, este memorat cu o viteza si o acuratete uluitoare. Merita relevat faptul ca, privirea cu ”coada ochiului” face parte din privirile extrem de serioase si intransigente. De multe ori, chiar patimase. Nu exista femeie sa fie fericita cind trage cu coada ochiului. Barbati, da. Caci acest lucru a fost demonstrat, nici barbatii nu se dau in laturi de la astfel de priviri si, ca si femeile, au ca obiect de studiu, tot femeia. Astfel, cu putin exercitiu poti surprinde priviri care mingiie o gaoaza bombata, saruta un decolteu generos sau pipaie, in draci, o pereche de craci frumos arcuiti. Evident ca si aceste priviri sunt ascunse si vinovate, dar cel putin, nu-s animate de invidie, doar daca…, da’ de unde bulangii la petreceri, parastase sau in Casa Domnului? Spun ascunse, pentru ca inca n-am auzit nici un barbat spunindu-i sotiei sau iubitei  “Doamne ce cur are aia!” sau “mama ce i-as trage-o aleia!”. Diferenta intre “coada ochiului” la care apeleaza masculul si cea cu care analizeaza femela, consta in sentimentul care o genereaza. Atita timp cit masculul priveste cu admiratie, incintare si dorinta stavilita doar de fermoarul slitului, femela priveste cu invidie, gelozie si dispret, dar nu pentru obiectele studiate, ci pentru “obiectul” care le poarta, ca pe cele studiate, in general, si le doreste. In aceiasi ordine de idei, observatorii, femei sau barbati, isi doresc acelasi lucru. Sa-si vada muza goala pusca. Motivele sunt si de aceasta data diferite. Femeia dorind ca celeilalte sa i se vada celulita de pe pulpe si titele lasate, barbatul dorind, in schimb, sa i-o traga la pielea goala, dar pe tocuri. N-as vrea totusi sa se creada ca studiata ar fi o martira care suporta privirile tuturor fara a reactiona. Nu, nicidecum. Si ea la ridul ei este, de cind apare in cadrul usii, un observator la fel de atent. Ce ma amuza cel mai mult e momentul in care o “studiata” i se adreseaza unei alte “studiate”, “vai draga, nici nu te-am observat”. La care raspunsul vine cu promtitudine, “nu-i nimic, dar tu esti de mult aici?”. Sau “stai sa-ti arat ce bratara mi-a facut cadou, barbatu’ meu” si raspunsul “vai ce draguta, cum de n-am remarcat-o?” In postul urmator, dac-oi avea chef, voi incerca sa penetrez aceste priviri penetrante si sa descopar ce ginduri ascund ele.

P.S. Eu ma dezic cu desavirsire de astfel de atitudini reprobabile (asta in eventualitatea in care, sotia-mi citeste postul)