Popota

by papa

 

Dupa ani de deznadejde,

Am ajuns sa traiesc clipa,

Cind fugit-au de multime,

“Vizionarul” si timpita.

 

Se cam bilbiia nea Nicu,

Nu c-ar fi fost prima oara,

Dar acum o-ntreaga Piata,

Ii scanda lozinci de-ocara.

 

Speriati simteau, pesemne,

Pe pamint venind sfirsitul

Si-au zburat catre inaltul

Si “savanta” si pelticul.

 

Multi au dat navala-atuncea

Prin cladiri sa ia puterea,

Sau tablouri, altii vase,

Toti dupa cum le-a fost vrerea.

 

Dar au fost si multi ca mine,

Ce-au crezut ca-s revolutii

Si-au cazut ca musca-n lapte,

Sa pazeasca institutii.

 

Si-uite cum ajung eroul,

Cu singe fierbind in vene,

Sa apar cu pretul vietii,

Ministerul de Interne.

 

Am intrat vreo paispe-n sediul,

Ce avea vreo trei soldati,

Tremurind saracii-n cizme,

Si o mina de gradati.

 

Am inchis dupa noi usa

Si-am pus un soldat de paza,

Cercetind apoi cladirea,

Dupa securisti cu vaza.

 

Am gasit doar vreo trei-patru

Colonei si-un general,

Ce-au cooperat pe data,

Fara mofturi sau scandal.

 

Si ca sa nu se preschimbe

Documentele-n cenusa.

Am trecut la sigilarea,

A tot ce avea o usa

 

Ne-am inarmat fiecare,

Cu pistoale si munitii,

Luate pe iscalitura,

Pentru vitrege conditii.

 

Caci pe la televizoare,

Se-anunta ca-n tara-i foc,

Ca securitatea lupta,

Facind al puterii joc.

 

Si-atunci am decis cu totii,

Sa-l punem pe general,

Sa transmita-n tara ordin,

De-aici, din sediul central.

 

I l-am redactat cu grija,

Clar si in cuvinte simple,

Tot temindu-ne de coduri,

Si de intelesuri triple.

 

Ordinul era ca toate,

Unitatile de secu,

Sa se-alature armatei,

C-altfel, o sa-i doara rectu’.

 

Mai apoi se facu noapte,

Cu chemari si foc de arme,

Noua, veghind la ferestre,

Ne era si somn si foame.

 

Si atunci, mai de nevoie,

Am desigilat popota,

“Mama ce de bunataturi,

Simti in git cum creste pofta”.

 

Sibiu, cabanos si Borsec,

Sunci, banane, cascaval,

Sa tot lupti in revolutii,

Cu meniu de carnaval.

 

Si-uite cum am stat cu totii,

Zile-n sir baricadati,

Aparind arme si acte,

De strigoi atunci creati.

 

Iara secu-a reluat “munca”

Cind se facu dimineata,

Frontul absolvindu-i iute,

De pacatele din Piata.

 

Totusi, zau, eram toti mindrii,

Ca am pazit realmente

Si n-a fost devastat sediul,

Doar, camara cu-alimente.

 

Si-unde pui ca din toti paispe,

Luptatori tenaci si crunti,

Cascavalul si salamul,

Au fost singurii defuncti.