by papa

Ani trecut-au milioane, pin’ am evoluat in om,

Desi unele indicii spun ca am fi inca-n pom.

 

Singele inca ne fierbe, cruzimea ne stapineste,

Violenta ne excita iar patima ne orbeste.

 

Din a lumii inceputuri cruzi am fost precum se pare.

Om fi evoluat noi oare? Om fi oameni sau tot fiare?

 

Se mincau unii pe altii, cind n-aveau ce sa vineze

Si-si sacrificau copiii, zeii-n cer sa-si imbuneze.

 

In istorie cruzimea, ce-a pornit din minti aride,

Au cladit-o pe religii, aberante si rigide.

 

Schingiuiri religioase, arsi pe rug in piata mare,

Iar dac-au crezut in Cruce, de vii au fost dati la fiare.

 

Au trecut prin foc si spada, minati de-o ura nebuna,

De la est la vest si invers, cruci de-aveau, ori semiluna.

 

Si n-ar fi doar paranoia, bestiilor la putere,

Cit e setea dupa singe, a noroadelor tembele.

 

Se strivesc, calca-n picioare, doar sa fie mai in fata,

La spectacolul macabru, care-n fond produce greata.

 

Se hlizesc si rid cu pofta, cu o mima dobitoaca,

Cind vad capul care cade, de pe hoit, intr-o baltoaca.

 

Cezarii, in amfiteatre, dadeau plebei vin si jocuri,

Ca sa-i sature de singe si de-ale cruzimii focuri.

 

Iar de gratia Cezarul, din loje beat si unsuros,

Zbierau toti pin-la dementa, ca degetu’ sa-ntoarca-n jos.

 

Dar acum nu mai au gladius si se tin de uneltiri,

Te-ar ucide din cuvinte, te-ar ucide din priviri.

 

Multi urasc culoarea pielii si credinta, sau averea,

Talentul sau frumusetea. Gustul, spiritul, puterea.

 

Daca e istet si stringe, avere face ca fura,

Daca nu-i urita, sluta si-i frumoasa-i tiritura.

 

Daca-nvata si-i desteapta, a-mpins ma-sa bani sa treaca,

Iar de-ajungi sus cu talentu-ti, esti un bou cu mintea seaca.

 

Casa daca-ti e mai mare-i fara rost si paguboasa,

Iar de-i mica si cocheta, e bicisnica, hidoasa.

 

Daca este prim solista, s-a intins cu toata trupa

Si chiar daca esti un nimeni, tot te pureca cu lupa.

 

Si te-ntrebi privind in juru-ti, unde-o fi Dumnezeirea

Cea care-a creat, se zice, totul, chiar si omenirea?

 

Prin har lumea de-i facuta de creatia divina,

De la cin’ sa mosteneasca instinctele de jivina ?

 

Si-n loc sa traim in pace, viata ca pe o poveste,

Ne muscam unii pe altii. Omul, lup cu omul este.