by papa

Sta un mar la sfada-n soapta, c-o gutuie din alt pom,

-Vai ce cap mai are para, parca-ar fi un virf de con!

-Da, ca bine zici cumnate, desi nu ma sinchisesc,

Insa zau, miroase bine, ca parfum de cel domnesc.

-Da, dar uite ciresica, cum se leagana sfioasa,

Rumena-i de zici ca arde, si ma prind ca-i si focoasa.

-Aia care-atirn-acolo, cu obrajii de cocota 

Si figuri de primadona? Eu, m-as da la o renglota.

-A! Stiu. Aia de-i zemoasa si toti zic ca ar fi toanta,

Iar barbatu-o bate-ntruna, de-i invinetita toata.

Si tocmai trecu o boare, ducind vorba inspre tinda,

Unde-o pruna-n floarea virstei, se-ntretinea c-o omida.

-Spune draga grasul ala, galben, ca de hepatita,

Ce sa zica de-a mea nora, ca-i zemoasa si timpita !

-Ghinionu-i ca-i departe si s-ajung la el, imi e,

Ori ca dau de vreo gaina, ori c-ajung doar fluture.

-Lasa-l tu, ca nu-i de tine, tin-te doamna nu fi sluga,

C-o sa urle prin livada, ca ti-a facut gura punga.

Vedea-l-as facut dulceata si-n borcane in camara,

Iar pe cel de-i cinta-n struna, otetit si de ocara.

Dar vezi ca se aprinsese si toti pomii-o auzira,

-Tipa tuica-n ea saraca ! -Pai nu-i pruna ? Ce te mira ?

-Ei si ce-i mare scofala, zise corcodusa-n sila,

S-a-mbatat ”doi ochi albastrii”, dar de mine, cu-i e mila ?

Ca si mie-mi fermenteaza, cite-o data, zeama-n burta,

Dar eu nu ma dau in stamba, chiar daca sint beata turta.

-Da’ mai taci, bostanu-ngina, jumate adormit,

Nu ma lasati sa-nchid ochii, desi mi-e un somn cumplit.

-Dormi pina ti-o suna ceasul, ca sa scapi odat’ de chin,

Dovleac esti, si sec ti-e capul, vedea-te-as de Halloween!

-O sa-l vezi tu corcodico, intra pepenoaica-n vorba,

Dar nu de sus de pe craca, ci din toiul de pe soba.

Rele mai sinteti de gura ! Ce-o-ti avea de impartit ?

Bine ca sinteti legate, ca v-ati lua la paruit.

-Scuzati, sintem epilate, ce par tot visezi ma’mare ?

Numai piersica-si mai lasa, puf sa-i creasca pe picioare.

-Va e ciuda,  rideau vesel piersici si caisi in rod,

Noi sintem catifelate, nu ca voi, Madame Tussaud.

Si-o tinur’asa o vreme, in amurgul purpuriu,

Turuind verzi si uscate, pin-ce se facu tirziu.

Apoi adormira-n noapte, roadele rupte din soare,

Ce la gust sunt dulci si bune si miros a sarbatoare.

Usor linistea s-asterne, vintul doar, ce mai adie,

Prin livada de pe coasta, adormita-n iasomie.