Nu stiu cite blaturi se mai executa in fotbalul romanesc, dar sigur s-a ajuns la o paranoie generalizata cu privire la acest subiect. Toti suspecteaza si sunt suspectati de blat. Nu exista exceptii si nu exista rezultat care sa nu fie pus la indoiala, dupa fluierului final. De arbitrii nu mai vorbesc, pentru ca ei sunt acuzati, nu suspectati, inainte sa fie delegati. Daca, sa presupunem, toti au dreptate, si nu exista meci curat in fotbalul romanesc si daca suntem in halul asta de porniti impotriva blaturilor, de ce-i mai urmarim si de ce-i mai comentam si de ce-i mai criticam si de ce-i mai adulam si pina la urma, la ce bun tot tam tamul? Dar daca nu exista nici un blat? Dar daca totul e pe bune? Dar daca arbitrii fac erori necumparate? Dar daca de fapt clasamentul e oglinda fidela a valorii combatantelor? Dar daca vedem ce de fapt nu e, dar ne-am dori sa fie? Dar daca noi suntem aia posedati de obsesia blatului? Dar daca-i judecam pe altii dupa noi insine? Dar daca judecam strimb, avind in vedere un scor sau un arbitru, care dezavantajeaza echipa favorita? Cum de nu ne deranjaza o favoare facuta echipei noastre de suflet? Cum se face ca acelui banuit blat ii gasim scuze?

Eu cred ca

1. Daca toate suspiciunile de blat ar fi fost fondate, clasamentul ar fi avut o anumita configuratie. 

2. Daca toate suspiciunile de blat ar fi fost pura imaginatie, clasamentul ar fi avut aceiasi configuratie.

3. Daca ar fi sa comparam clasamentul actual cu celelalte doua, ar arata absolut la fel. 

Pentru ca daca toti cumpara, e ca si cum n-ar cumpara nimeni.