A doua zi, m-am trezit cu un gust de cacat dospit in gura si c-o durere direct in cap.  Cind reusesc in sfirsit sa ma dezmeticesc, dau cu ochii de mine intr-o oglinda atirnata deasupra patului. Aratam ca dupa o operatie estetica.  Nici cimitirele sirbilor, bombardate de americani, nu aratau asa jalnic. Iar imaginea dormitorului era si mai dezolanta, amintindu-mi de stagiul militar. Mansarda adapostea vreo douazeci de paturi de campanie. Georgeasca ascundea sub ea, unul din ele. Unde draci am incaput eu in stirpitura aia de pat? Ca de incaput, nu puteam incapea amindoi, decit suprapusi. Dar la urma urmei, who cares? Eram insa darimat de “twist-ul” prin padure, pe care-l executasem cu o seara inainte, fute-m-as in el de munte si-n autobuzele lui inexistente. De fapt, dorinta asta avea sa mi se-mplineasca cit de curind. Dar pina atunci, in mansarda aerul era rece, umed si de nerespirat. Lovindu-ma de absolut toate paturile, ajung la balconul Julietei de unde-l stropisem pe cabanier. Deschid usa si paralizez. In primul rind, afara zacea intins pe burta un autobuz esuat. “fiti-ar pistoanele ale dracu de ruginitura imputita!” In al doilea rind, din fata m-a lovit un frig cumplit si-o umezeala si mai cumplita. Din spate, m-au lovit douazeci de indemnuri “inchide-n pizda ma-tii usa” Daca la prima lovitura am ramas mut,  la a doua am reusit sa reactionez “bai muistilor, asta numiti voi distractie?” si-am plecat sa ma spal. In timpul zilei s-a facut cald si chiar misto. Soare, pasarele, brazi, la umbra carora iti clantaneau dintii, si bridge. Cam asta am facut toata ziua. Am jucat carti la soare. Vreo doi, trei au luat-o de nebuni pe poteci se admire trunchiurile copacilor, ca altceva n-aveai cum sa vezi oricum. Mircea a facut mincare, care cred ca a fost mincabila, iar seara am tras un mare foc de tabara, impreuna cu unii veniti din Pitesti. Focurile astea sunt un fel de “agonie si extaz” Fata se-ncinge iar curu-ti ingheata. Ma rog, nu era cel mai romantic loc de pe pamint, desi cerul era spuzit de stele iar focul arunca limbi dramatice de lumina pe brazii din jur. Eu, la vrajeala cu o pitesteanca, care ma chibitase la bridge si fusese foarte binevoitoare cu mine in timpul zilei. Traiam cu sentimentul ca asa avea sa fie pina la capat. Bautura, focul si gagica ma incinsesera pina-n adincul chilotilor, asa ca dupa ce ne-am lins putin in jocul de umbre si lumini al focului de tabara, ne-am retras in autobuz. Da bai, ce va mirati? In autobuzul rablagit si fara roti transformat in debara. Acolo-si tinea “munteanul” toate lenjeria de pat, venita de la spalatorie. Asa ca pe teancuri de cearcefuri si intr-un frig patrunzator, ne-am intrepatruns zguduiti de dirdiieli si cu ochii pe cabanier care misuna nervos in susul si-n josul pajistei. A fost un fel de laba trista, dar stiti si voi cum e, faute de mieux…inauntru macar era cald. Plus faptul ca era prima data cind o faceam intr-un mijloc de transport in comun. Mai prost a fost cu spalatul. Am incercat s-o fac la piriul care curgea in imediata vecinatate a autobuzului si care era rece ca gheata. Asa ca ori ma spalam cu apa aia, ori ma frecam cu un turture, tot un drac. Pe linga faptul ca nu mi-am mai gasit-o, ajungind sa seman cu pitesteanca la sex, am mai ramas si cu clabucii pe mine. Noroc cu gramada de cearceafuri. Restul serii a fost absolut neinteresant si plin de vin. Dar in fond, toata actiunea “Cuca” fusese de fecale. Eu de fapt acceptasem sa particip la nenorocirea asta numai pentru a i-o trage unei colege care insa, n-a mai venit. Ma rog, se mai intimpla s-o si sugi citeodata. Dar tinind cont ca pina la urma colega respectiva mi-a devenit nevasta, n-as trece-o la pierderi irecuperabile. Drumul inapoi spre civilizatie, nu mi-l mai amintesc. Eram prea fericit ca plec, ca sa-mi mai pese cum ajung. Cu toate astea, n-am sa uit niciodata cum mi-a inghetat cucu’ la Cuca.