Fiorentino, Fiorentino, cum mi-ai mincat tu mie ficatii!
Nu-mi ajungea mie Dinamo? Ce mi-or mai fi trebuit si macaroanele astea gaurite? Na, ca le-a tras-o scotch-ul direct in gauri. Pe teren, Mutu a fost o buca, coechipierii, cealalta buca si impreuna au jucat ca un cur. Un cur penetrat de patru ori. Au vrut ei sa-nfiga macaroana-n scotch, crezind ca scotchul nu-i mare brinza, dar uite ca nu le-a tinut. Si ce daca au atacat de-au facut spume la gura? Atacuri sterile. Cum dracu sa cistigi cu ele o semifinala? E ca si cum te-ai fute fara sa-ti dai drumu’ si astepti sa devi tata. Au ratat o sansa uriasa. Rangers-ul mi-a adus aminte de echipa Greciei si Europeanul portughez. Aparare ermetica si cam atit. S-ar putea spune ca in prima repriza au mai miscat ceva, dar in prima repriza au jucat singuri, Fiorentina fiind insarcinata cu apararea liniei de fund, care-i intrase-n fund cu tot cu fanioanele de la coltul terenului. Mai aveau putin si jucau prin peluza. Liverani, pina la penalty-uri, a fost un dezastru . Dupa, a devenit calamitate. Moltolivo, a sutat de trei ori spre poarta…stadionului. Vieri a vrut s-o bage-n poarta, dar pe o gaura numai de el stiuta. Pazzini s-a chinuit si a reusit pina la urma sa faca…nimic. Iar Prandelli ar fi vrut sa intre-n teren sa-i aseze cu mina, dar n-avea drept de joc. Rangers-ul era echipa de eliminat. Cind o pune mina mujicul pe ei in finala, ii rupe-n batai, le bea si whisky-ul, le fute si nevestele. Saptamina asta, daca-mi mai toc nervii cu Habs-ii si duminica cu Dinamo, pot s-o declar “de tot cacatul”