OOO

by papa

A fost o data ca-n povesti,

A fost ca niciodata,

Un golanas de Bucuresti

Si-o prea frumoasa fata.

                Din facultate s-au placut,

                Dar cin-sa banuiasca,

                Ca un dans lent si un sarut,

                Sfiala s-o topeasca?

                                Si nime’-n lume n-a crezut,

                                Vreodata cu tarie,

                                Ca acel dans si-acel sarut

                                Sa-i lege pe vecie.

                                                Aproape toti vedeau in el,

                                                Un Catalin din lumi trecute

                                                Si nu isi ascundeau de fel,

                                                Porniri preconcepute.

Dar se lasara pagubasi,

Invinsi de-al lor amor,

Ce-i transformase in nuntasi,

Partasi la nunta lor.

Si-a rasarit din visul lor,

De dragoste curata,

Un nimb de dragoste si dor,

Ce viata ti-o imbata.

                                                Un print era pentru cei doi,

                                                Frumos in toate cele,

                                                Pe plaiul carului cu boi,

                                                Luceafar intre stele.

                                Trecut-au ani ce stralucesc,

                                De veselie si-mpliniri 

                                Si astazi iarasi praznuiesc,

                                De ziua unei mari iubiri.

                “Iubita mea, cu ochii verzi,

                Ca frunzele de laur,

                Noi tot indragostiti vom fi,

                La nunta cea de aur.

Noi, vis de dragoste traim,

Prin lume rataciti,

Dar suntem trei si ne iubim,

Intr-u’ Multi Ani Fericiti !”

Joe Dasin – À toi

clip: http://www.youtube.com/watch?v=r-QpaFBD6nE&feature=related

text: http://fr.lyrics-copy.com/joe-dassin/a-toi.htm

Cum e posibil? Simplu. Se spune ca erectia peniana este invers proportionala cu eractia bugetara, functie de virsta.  Daca prima slabeste cu virsta, a doua incepe sa se solidifice cind incepi sa te anchilozezi. Eu m-am hotarit sa le am pe ambele viguroase si concomitent. De prima nu ma pling, nici eu, nici sotia si nici fi-meu, care nu prea da noptile pe acasa ca sa-l deranjeze declamatiile, pe care nu le mai amintesc ca le cunoasteti voi prea bine, asa ca a mai ramas ce-a de-a doua. De mentionat ca pentru a doua nu exista medicamente, tip Cialis sau Viagra, ci doar bulan. Daca-l ai, vei avea si-o erectie bugetara. Ca sa ai erectie, trebuie s-o pui la tragere. Iar tragerea nu-i traftir, dar poate fi majora sau minora, functie de citi ca tine vor avea bulanul amintit.  Realitatea e ca sunt satul de servici, ca homosexualii de femei si femeile de ciclu. Daca-mi trag 5 milioane, ma declar satiscafut. Se spune ca daca ai bulan la loto, in primul rind trebuie sa divortezi ca sa te poti bucura de bani. E, eu n-am sa aplic regula asta. Daca-i merit sau prostie, nu stiu, dar voi afla. Pina atunci trecem la a doua regula. A doua, ar fi sa te duci dracu-n toata lumea. Pe asta am s-o urmez, dar partial. Am sa ma duc dracu, dar n-am sa-i vizitez toata familia. Asa ca am sa tai din lista toate continentele cu zapezi vesnice si alea care-ncep cu “A”, mai putin America. Si ma voi rezuma la Batrina Europa. Evident ca n-am sa ajung in Bulgaria, Albania sau in trivialitatea aia de judet ”K-o sa v-o”. C-o sa ne-o ce ba, luati la trinta? In rest mi-ar place sa vad cam tot, inclusiv Malta. Mi-ar place mie si Noua Zeelanda si Australia, dar cine zboara pin-la aia? Desi, daca as lua-o din aproape-n aproape pe la est, n-ar fi chiar rau. Da’ lasa! Un an doi de Europa, cred ca m-ar satisface cit o suta de Australii. Si pina la urma ce-mi trebuie mie canguri si tasmanian devils? Iar la intoarcere, toamna, as sta acasa cit sa treaca sezonul uraganelor si tusti in Florida. In California nu m-as duce ca la aia sezonul cutremurelor nu trece niciodata. Iar in martie cind incep iar virtejurile, as urca pina la NY, unde m-as manhattaniza fo doua luni, pina da cu vara si prin Canada. Iar toamna urmatoare, as face variatiuni pe aceiasi tema, ca sa nu fie monoton. Bun, ce-i mai greu am facut, planul. Acum a mai ramas, BULANUL, ca sa ma pot erija in taietor de frunza cu doua erectii concomitente.

by papa

Democrata este tara,

    Unde-o mina de elita,

E aleasa prin votare,

    De-o multime necajita,

Divizata stinga, dreapta,

    De-acea mina de elita,

Ce manipuleaza-n voie,

    Biata multime spasita,

Ce-o alege, legi sa-i faca,

    Brava mina de elita,

Legi ce-s apoi renegate,

    De multimea sictirita,

Care sufera si-njura,

    Acea mina de elita,

Caci odata ce-i aleasa,

    De multimea pacalita,

Isi face de cap si fura,

    Cu tertipuri de elita,

Tot ce, cu sudoarea palmei,

    A creat lumea muncita,

Care nu va mai alege,

    Mina stinga de elita,

Dupa ani grei de taxare,

    A multimii ce-i mintita,

Si-o sa schimbe iar macazul,

    Inspre dreapta de elita,

Intr-o tara democrata,

    Unde multimea scirbita,

O duce de azi pe miine,

    Jefuita si-umilita de-o elita hamesita.

Ghiciti personajul pina miine la aceiasi ora si veti cistiga respectul meu imaterial, dar profund, etern si dezinteresat. Singurul indiciu ar fi ca inca mi-l mai amintesc. Sigurul subindiciu e ca prin ‘60 cind piata Palatului arata ca un orasel al copiilor in mijlocul caruia se inalta uriasul Pom de Craciun, pe o scena improvizata si inchisa cu sticla, ca un televizor Rubin 102, dar ceva mai mare, acest domn facea ca toate motocicletele si masinile inregistrate la acea ora in circulatie. Facea el de fapt, ca orice si ca oricine si mai ales poante cu doua-ntelesuri din care unul era sigur politic. OK!  Iar un supraindiciu ar fi ca prin ‘67 a ramas la Paris, dupa care s-a stabilit in Nemtia. Io-te si una scurta din repertoriu’ cu trimitere la penuria ceausista de de toate

La o prăvălie, zic: Aici n-aveţi peşte? Nu, aici n-avem carne. Peşte n-are alături.

Deja v-am spus prea mult si mi-e teama ca va trebui sa va respect pe toti, profund, etern si dezinteresat!  

In copilaria-mi zburdalnica si nevinovata, n-au existat filme istorice, drame, westen-uri, filme sexose sau muzicale, horor, de aventuri sau comedii. A existat in schimb Errol Flynn, Jean Marais, Pierre Brice, Michele Mercier (pe care-o visam fie ca dormeam sau nu) si BB, Fred Astaire, Bela Lugosi sau Stan si Bran.  Stan Laurel a fost insa preferatul meu. Stan m-a fascinat de cind l-am vazut prima data. Mimica incredibila, mersul sleampat si leganat, grimasele pe care le facea cind dadea-n plins si degetul pe care i-l baga-n ochi lui Bran, n-am sa le uit niciodata. Eram gelos pe copiii lui. A avut de fapt o singura fata, dar eu il vedeam inconjurat de o droaie de copii pe care eu stiam sigur ca-i are. Banuiam ca in casa lor, cu multi copii, ca mine, era o veselie continua, pentru ca la ei filmul nu se termina niciodata.  E adevarat ca in multe din filme, Laurel plingea, schimonosindu-se ingrozitor. Dar eu pina si atunci rideam pine ma sufocam. La el si suferinta era hazlie. Oare nu a avut in viata probleme familiale ca noi toti? Oh, ba da. A avut si inca mult mai multe decit ne-am putea inchipui vazindu-i filmele. De la moartea copilului ficei lui, la numai citeva zile dupa nastere, la moartea fratelui lui care-i era sofer, a bolilor care l-au macinat si a celor patru neveste, cu care a fost  casatorit de cinci ori, dupa unii autori de sase, si care l-au macinat mai rau ca bolile. Stiu, suna neverosimil sau mai bine zis, funny, dar a doua sotie Ruth, i-a fost si a patra. Unii spun ca s-ar fi casatorit de trei ori cu ea. Ciudat? Se poate, dar cui altcuiva i se putea intimpla, daca nu unuia dintre cei mai mari comici ai cinematografiei? Vorbind despre Laurel, un alt celebru comic, Buster Keaton spunea: “Chaplin wasn’t the funniest, I wasn’t the funniest, this man was the funniest”. De fapt multi spun ca Chaplin i-ar fi plagiat unele idei printre care si celebra parodiere a “marelui dictator” pe care Laurel o facuse cu doi ani inaintea lui Chaplin. Dar revenind, eu mai stiam ceva cind eram copil. Stiam ca el nu-i actor. Stiam eu ca toate gagurile lui nu sunt jucate ci traite. Imi spunea mie ceva ca ala era de fapt el si poate n-am fost departe de realitate. Stan a ris si glumit pina a trecut in nefiinta. Simtul umorului nu l-a parasit nici cind a zacut pe patul spitalului si nici cind deja constientiza ca sfirsitu-i aproape. Inainte de-a muri si-a scris singur epitaful. 

“If anyone at my funeral has a long face, I’ll never speak to him again.”

Arthur Stanley Jefferson

Noua diva a celor mai renumite sali de opera din lume, s-a nascut in Krasnodar si inaintea auditiei care avea s-o propulseze spre culmile celebritatii, spala podelele Teatrului Mariinsky din St. Petersburg, sediul Operei Kirov. La cei 36 de ani, Anna Netrebko este cel mai reusit aliaj de calitati vocale, frumusete, senzualitate, prezenta scenica si nu in ultimul rind, noncomformism, al acestui gen muzical. Toate spectacolele la care participa, de la Bavarien State Opera si Vienna Staatsoper la Scala, Covent Garden, Teatro Real sau Metropolitan Opera, se desfasoara cu casele de bilete inchise.

Associated Press: ” Anna is the reigning new diva of the early 21st century”

Die Presse: ” It really isn’t a stretch to use the word miracle. Here (Vienna n.m) one singing actress brought together everything that opera fans could until now only dream of”

Evening Standard: “Anna Netrebko, now acclaimed as the global – or, why be cautious, intergalactic – operatic superstar of the 21st century, gave an electrifying performance as the consumptive heroine Violetta”

Donizetti – Una furtiva lacrima

by papa

Vint vijelios vuieste, jos prin vai intr-un amurg,

Plesnind picaturi de ploaie, peste casele din tirg.

Fulgere brazdeaza cerul, ca lamele de cutit,

Trunchiurile trosnesc ude pe trotuarul pustiit.

Frunzele-si fosnesc arama, frinte-n freamat nemilos,

Dezgolind negre nervure pe fundalul ud, sticlos.

Rapaind in raiduri repezi, stropii s-au dezlantuit,

Venind valuri dupa valuri din vazduhu-nvinetit.

Aprig traznet tuna-n ceru’, greu de apa si de nori,

Bubuit ca de timpane-n corul ploii de viori.

Umbra prelunga-i pluteste pe peretii uzi si goi,

Rupt de-amor pe dinauntru iar pe-afara de puhoi.

Prin balti si pe frunze moarte, pasii alene il plimb,

O furtuna-i arde pieptul, alta il ingheata-n schimb.

Suflet mort in trup cu viata, nu mai poti dureri s-aduni,

S-acum plingi si plinge cerul, lacrimi tu, si el furtuni.

In sfirsit, s-a terminat cu plantatul, irigatul si iluminatul back yardului. Va place? Mie da. Abea astept sa se incalzeasca serile astea polare, sa pot iesi pe deck cu un gin-tonic si sa ma bucur de ce vad. E aproape iunie si inca e racorica lua-i-ar toti dracii pe liberalii aia, ca numai de la ei ni se trage. De la ei si de la nobelitul ala de Gore care are bufeuri. Dar weekendul asta ne-au promis ca ne va atinge si pe noi incalzirea globala. Dar nu mai mult de 21C, ca am trecut si la economisirea energiei solare. Asa ca, serile  e bine sa-ti tragi fularul putin pe gura si sa-ti trintesti si-o ceva cap. Da, stiu. In California si Florida sunt 30C la umbra si toti se balacesc in piscine. Nu trebuie sa-mi aminteasca nimeni. Da’ daca aia mi-au dat negatie, ce era sa fac? Sa ramin cu Iliescu si ortacii lui?

Daca discriminarea este o actiune antisociala, dupa cum se pretinde, un fel de bau-bau al societatii moderne, de ce e aplicata cu sirg de mai toate guvernele lumii? De ce adica oamenii nu au aceleasi drepturi si indatoriri asa cum prevad constitutiile? De ce adica daca unul si-a rupt cotele prin diverse universitati, a reusit sa-si deschida un business cu multa munca si risc iar acum cistiga de la sase cifre-n sus pe an, trebuie sa plateasca in taxe un procent de sa zicem, 50% din venit iar aia care a dus-o fara mari batai de cap toata viata, from 9 to 5 sau si mai rau, care au frecat-o si o freaca inca, sunt taxati cu, sa zicem 25%? Se zice ca taxarea e functie de venit. Bine, bine, dar suma va fi oricum disproportionata din cauza diferentei de venit, de ce trebuie sa fie si procentajul?  Care este ratiunea? Este vreuna? O justificare penibila este ”pentru ca asa e echitabil” Echitabil pentru cine? Pentru Marx si Engels? Pai adica ce nu-i echitabil daca toti am fi taxati cu acelasi procentaj? Ca ala cu multi bani a invatat, a riscat, a muncit de cind se stie si inca mai munceste intr-un permanent stres 20 de ore pe zi, zi de zi, asigurind locuri de munca si clasei de mijloc?  Nu e firesc ca asta sa cistige mult mai mult? De ce trebuie penalizat pentru succesul in viata? De ce trebuie demotivat numai si numai pentru ca a avut vointa, a fost intreprinzator si pentru ca poate a avut si noroc?  Si daca asa e normal sa fie, desi mie mi se pare a fi aberant si discriminatoriu, de ce produsele au acelasi pret indiferent cine le cumpara? Ca face 200 de mii sau doar 25 pe an, piinea tot $3 dollari este. Taxele pe care le platesti la cumparare sau vinzare sunt aceleasi indiferent de venitul pe care-l ai. Asigurarile iti percep aceleasi procentaje pe lucrurile asigurate indiferent daca faci milioane sau doar zeci de mii. Casele, masinile, excursiile, benzina, caldura, spitalizarea, medicamentele, operatiile, spectacolele, pina si curvele nu costa functie de venitul clientului. Nici macar rata la banca nu este functie de citi gologani incasezi pe luna. De ce? Pentru ca asa e normal sa fie loazelor. Iar intrebarea nu e de ce platesc unii mai putin, ci de ce platesca altii mai mult? Si cica nu-i frumos sa discriminezi? Pai daca nu-i frumos,  voi de ce ne discriminati pe noi ceilalti? Sau poate aia care platesc 50% beneficiaza cumva de servicii mai eficiente si mai prompte, de scoli publice mai bune, de o imfrastructura de mai buna calitate, de-o politie mai vigilenta, de-o armata mai bine dotata si in fine, de guverne si parlamente mai competente? (acum ma adresez atit legislativului cit si executivului) Arde-v-ar pe mate de borfasi!

Joaca baiatul asta cu tot sufletul si cu toate partile corpului, da’ si cind o pune, o pune neica, nu se-ncurca. Ce-i trebuia lui sa execute penalty-ul ala nenorocit? Si ultimul. Evident ca oricine putea rata. Doar ne-a aratat si Ronaldo ca se poate. M-a impresionat oprirea aia de breakdance. O fi crezut ca Cech o sa sara cu capu-ntr-o bara si-o sa-i lase lui restul porti, s-o bage-n liniste?

O paranteza, acum cinta Carry Underwood la American Idol. Tare gagica!

Numai ca Cech n-a halit-o, ba mai mult, era sa-l bage-n anonimat si sa-l umple de rusine. A aparut insa John Terry, salvatorul portughezului, care-si gaseste sa alunce in ce va fi, probabil, cel mai nefericit moment al carierei lui. Asta era golul care le aducea Cupa si laurii dupa care aleargau si ei si Abramovich. Dar ca sa vezi cum e in fotbal, daca crampoanele l-au oprit pe Ronaldo cind nu era cazul, pe John nu l-au mai oprit tocmai cind era cazul. Stingul i-a alunecat putin la ultimul pas iar dreptul a lovit ce-a mai apucat din minge, trimitind-o-n balarii. Ce-a urmat cu Anelka, nici nu mai conta. Meciul il pierduse deja John. Pacat, mare pacat ca un meci atit de important se termina datorita unor ratari stupide si nu unor faze spectaculoase, asa cum au fost destule in timpul celor patru reprize jucate. Oricum, felicitari ambelor echipe!

Iar David Cook cistiga American Idol, oarecum surprinzator, desi meritat. Felicitari si lui!