Mutu.  Cel mai talentat si apreciat fotbalist roman al momentului si ca foot si ca fut. Bravo lui! O luase el putin pe invers, dar cine n-a luat-o? Bine ca n-a luat-o ca Elton John! Restu’ sunt prafuri. Cine n-a facut timpenii la douazeci de ani? Eu mai fac si acum. Dovada blogul de fata. Nu mai vorbesc de fumat si bautura, adictii in care toti cei ce i-au sarit la jugulara, exceleaza. E adevarat ca la capitolul fut, nu e vorba de facultatea pe care am terminat-o, a cam stirnit invidii printre masculi. Dar ce sa faca daca are sex apil? Sa-si puna cenusa-n cap si sare pe coada? Eu nu-l condamn, ca stiu ce-nseamna asta. Nici mie nu mi-a fost usor!!! Dar uite ca Mutu al nostru, dupa ce-a fost mare, dupa ce-a rupt gura Italiei, a Londrei si multe alte guri si gaoaze de prin Romania si Orientul Mijlociu, s-a pus pe treaba. Ma refer la fotbal. Am urmarit majoritatea jocurilor Fiorentinei si e pe departe, seful florentinilor si adulatul galeriei. La drept vorbind, pe merit si pe bune. Fiorentina e unde e, datorita lui.  De exemplu, in meciul cu Sampdoria, care le respira-n ceafa, a dat pasa de gol, a scos penalty-ul si l-a si transformat.  Este foarte adevarat ca in toata relansarea lui, un rol primordial l-a avut “Cezarul” Prandelli, care stie cum sa scoata talentul din om. Tare-as vrea sa-i vad pe amindoi la o echipa mare. Dar pina atunci, meciul de miine pare crucial. Nu ca Rangers-ii ar fi ombilicii fotbalului european, dar o evolutie buna a lui Mutu si o victorie a Fiorentinei, i-ar propulsa pe cei doi, direct in listele de achizitii ale marilor cluburi.  Forza Mutu! Forza Viola!

Anyway, Mutu a demonstrat ca toate trei picioarele-i sunt la-ndemina si le minuieste cu indeminare, fara a se putea spune ca-i labagiul,  spre dezolarea labagiilor. Sa mor daca jocul asta de cuvinte, nu aduce cu jocul lui de picioare!