Cuvint inainte

 

Noaptea dinaintea examenului. Ora doua. In apartamentul profesorului suna telefonul. Tir!!!

Buimac, profesorul raspunde:

- Alo?

O voce linistita:

- Dormi?  

- Bineinteles ca dorm (zise enervat profesorul)

- ‘Tu-tzi mortii matii de coclit … Si noi invatam de ne sar ochii…

 

Incep examenele. S-a cam terminat cu vrajeala si figurile. Acum e ori pe bani, ori pe bune. Rezistenta Materialelor. Profa, evoluata din asistenta dupa ce-a mierlit proful, era cheala si a dracu. Spre deosebire de altii, asta stia nene carte. Cred ca visa numai grinzi cu zabrele si momente de inertie. Grinzi in care fireste, se visa si ea imfipta citeodata. Atunci cind se intimpla, era draguta, desi urita, cu toata lumea si foarte volubila. Dar cind nu-si lua grinda-n vis, se comporta ca o nefututa (va amintesc ca termenul provine tot de la numele Facultatii) E, si don’soara asta, care acum realizez ca aducea putin cu Lenin, “de nefututa ce era/ nici cadouri nu primea” Asa ca, primul examen l-am picat cu brio, desi la probleme ma descurcam bine spre foarte bine. Dar problema nu erau problemele ci teoria si demonstratiile pe care trebuia sa le invat. Cum eu n-aveam timp, din cauza programului incarcat cu taiatul frunzei, am pasat prima intrevedere din iarna. Reusesc s-o iau insa in presesiunea din vara, dar dupa ce-mi iau cinciul sau sasele, ca asta nu facea pomeni, ma anunta foarte joviala (cred ca se visase infipta) “Sper ca nu vei avea pretentia sa-l iei si pe cel din sesiune” Eu care deabea asteptam s-o rad pe Litoral zic “Bun si atunci sa vin direct in toamna?” “Poti face si asta, dar esti sigur ce se vor aproba R-urile?” E acum ajunsesem la o situatie limita. Cum examenul era pus ultimul in sesiunea de vara, zic “Doamna, daca tot cunoastem rezultatul, n-as putea sa-l dau cu un alt “an” care are examenul programat la inceputul sesiunii?” Zice “Hmm, a inceput sa sune a piata de zarzavaturi nu a sesiune de examene, dar hai sa-ti fac hatirul, de ce nu? ” Sigur se visase-nfipta, ca prea era generoasa! Sar in sus si o tund la berea cea de toate zilele. Ea nu, ca n-avea ce tunde. Poate doar jos. Si uite asa am dat eu doua examene in aceiasi zi. Primul a durat cinci minute, ca i-am dat foaia doar cu numele si titlul subiectului. La al doilea insa mi-a tremurat putin gaoaza, dar l-am dovedit si-am plecat la mare cu o saptamina mai devreme.

Tot prin doi sau prin trei,  examen la Economie Politica. Nu participasem la nici un curs tot semestrul. Nici nu stiam cum arata profa. Intru-n amfiteatru. “Dumneata?” “Sarut mina, la examen” “Cum te numesti? ” “Papa”, “Oooo!!! Ce placere! Ma bucur de cunostinta. De ce nu spui domnule asa? Eu de fapt sa stii ca n-as fi vrut sa te deranjez, dar decanatul nu mi-a permis”, “Stiu doamna, mie-mi spuneti cum e cu decanatul asta? Nici noua nu ne permite multe, dar cui sa te plingi?” Ma rog, am dat-o pe ris in timp ce trageam biletul. Zice “Stii?” zic “Ce?” zice “Subiectul” zic (rizind in hohote) “Nu, da’ de ce intrebati?” Atunci a explodat si ea in ris “Vrei sa tragi altul?” zic “Nu va deranjati, pentru mine toate vor arata ca asta” Si am plecat binedispus, desi-l picasem. In toamna, m-a tinut minte si dupa ce-am tras subiectul, m-a tinut la taclale de nu-mi venea sa-mi cred ochilor, desi-mi placea. Dupa care zice “ia un cinci si du-te, vad ca vara ti-a priit. Economia Politica oricum nu-ti va prii niciodata”  si rizind cu pofta se-ntoarse la ceilalti. Culmea! Nu eram singurul restantier la EP. Pentru cei avizati, e EP nu EN.