Capitolul II

Incep cursurile. Un amfiteatru plin, cum nu va mai fi tot restul anului. Ridic periscopul. Culmea! Gagici bune, cu protuberante notabile, numai bune de pompat. Ce-o fi fost in capul lor de-au dat la Constructii? Matematica? Ajung cu bine si la primul seminar.  Analizez, sa vad ce-a mai ramas din tot frumosul de la curs. Constat ca hazardul a fost binevoitor cu noi. Ne fusesera alocate fo doua, trei piese cu personalitati evidente. In fine, intram in piine. Cursuri, seminare si chiul. Marea mea grija devenise, indigoul. Ajunsesem sa cunosc gagicile dupa scris.

Curs la chimie. Profa, cam naspa si cu boala pe fete , dar toata numai zimbet cind era vorba de masculi, ma vede vorbind cu una din pitipoance. Ma-ntreaba ce fac. Eu, figurant din fire, zic “purtam o discutie”. Zice “n-ai vrea sa te si ridici in picioare”. Ma ridic si ostentativ fac citiva pasi in sus si-n jos ca la prezentarile de moda, cu trecerea greutatii de pe un picior pe altul si pirueta la intoarceri. By the way, eram imbracat meserie, ca orice golan. Spitat, parfumat, pantaloni pensati,  gulerul la camasa ridicat si descheiat pina spre buric. Profa  paralizata de placere, cum sunt copiii cind vad prima data maimute, isi schimbase si paloarea. Arata ca Pokeman-ul ala care scuipa flacari. Zice “cred ca era o discutie interesanta, vad ca incepusei sa te dezbraci?” Zic “Doamna, eu cind ma dezbrac nu incep cu camasa” Evident ca m-a dat afara si nici nu m-a mai primit la cursuri pina-n iarna la examen, cind m-a picat si pe mine si pe don’soara cu care ma discutam chestii. La aia n-ar fi fost o noutate, dar eu eram singurul mascul trintit si tavalit in dizgratia profei. In presesiune am “impacat-o” printr-un mediator.

Un alt profesor, cu care m-am inteles “de minune” chiar de la inceput, a fost ala de matematici speciale, care intre noi fie vorba, era bou. Dar asta era treaba lui si a nevesti-si care, nu stiu daca era vaca. La curs fiind, jucam ritzi-pitzi cu colega, cind ma vede asta care parca picase din Miorita. Il mai chema si Vrinceanu. Si-mi spune sa continui eu predarea in locul lui. Eu smecher, de-mi crapa capul, zic “domn’ profesor nu faceti asta, ca va las pe drumuri, muritor de foame” A mai bodoganit el ceva ce s-a vrut spiritual si pina la urma eu am fost cel dat afara, dar nu oricum. Zice “Iesi afara de la cursul meu” Eu dau sa ies, dar stateam la geam si fo cinci tipe ar fi trebuit sa se ridice in picioare sa-mi faca loc. “Te rog sa nu-ti deranjezi colegii” mai zice boul. Pai si atunci ce era sa fac? M-am urcat cu picioarele pe banca si am luat-o din banca-n banca printre colegii care priveau plini de admiratie si aprobator evolutia mea, pina am ajuns jos la catedra. Vrinceanu inlemnise. Amfiteatrul izbucnise-n hohote in timp ce eu mi-am vazut de drum, mindru nevoie mare ca ajunsesem vedeta. Bineinteles ca in baruletul din Drept si pe terenurile de sport, unde jucam fotbal pe bani, aflase toata lumea . Faptul in sine a fost en vogue o saptamina, doua, dupa care a murit neimpartasit si fara luminare. Dar ce l-a reinviat si transformat intr-un eveniment deosebit, a fost faptul ca am luat examenul din prima, cu 8 si pe bune. Ca pe whisky si cartuse de Kent obtineai doar 5-ul de trecere. Dar despre examene, in alt capitol.

Va urma