by papa

 

Ziceau ca munca-nnobileaza, dar sa nu-ti fie cu banat,

De munca inca se mai moare, dar nimeni n-a murit de stat.

 

Oare toti nobilii din lume, sa-si fi luat titluri si averi,

Muncind ca sclavi la piramide, s-au prin petreceri cu muieri ?

 

Asa o munca zau mi-ar place, cu confetti si baloane,

De cit sa-mping ca o drezina, o viata-ntreaga la vagoane.

 

Dar ce sa fac daca natura, cu singe rosu m-a umflat,

Ca cel albastru-l terminase, cu-n print din nu stiu ce regat?

 

Lovi-te-ar trenul de natura, ca uite cum ramas-am eu,

Pe dinafara la-mparteala, cu plebea sa muncesc din greu.

 

Dar las’ ca nici eu nu sunt fraier, ca as munci, dar ce-s tractor,

Sa ma desal sapind pamintul? Ce, am in spate vreun motor?

 

Gasit-am un loc la caldura, dar l-as ceda vreo citiva ani,

Daca mi-ar creste in gradina un pom sa-mi faca ceva bani.

 

Dar nu il am si tot natura de vina-i ca n-a inventat,

In curte-o sursa de venituri sa ma sustina ne-ncetat.

 

Si-am sa ramin in cimpul muncii, o viata-ntreaga de oftat,

Caci obstea te pensioneaza, cind esti senil si terminat.

 

Asa o fi si pe ‘cea lume ? Ca daca e, nu vreau sa mor.

Sa vina dracii dupa mine, sa-i pun sa rime la ogor.

 

Si-atunci vedea-te-as Scaraotchi, cu blana-ti neagra drept palton,

Bagind carbune in furnale, la combinat, la Hamilton.

 

Lua-te-ar toti dracii de dracime, ca munca-i de la voi venita,

Sus in Rai nimeni nu munceste, doar jos la voi, minte de vita.

 

Ingerii cinta si danseaza, voi, va spetiti la cite-o oala.

La ei sint pasari, flori, verdeata. In Iad, ce Dracu e ? Doar smoala.

 

Off ! Pe Pamint de-ar veni Raiul, mierea sa-o-mparta cu roaba,

Eu benevol la ei m-as duce si angaja sa stau degeaba.