OOO

Mutu.  Cel mai talentat si apreciat fotbalist roman al momentului si ca foot si ca fut. Bravo lui! O luase el putin pe invers, dar cine n-a luat-o? Bine ca n-a luat-o ca Elton John! Restu’ sunt prafuri. Cine n-a facut timpenii la douazeci de ani? Eu mai fac si acum. Dovada blogul de fata. Nu mai vorbesc de fumat si bautura, adictii in care toti cei ce i-au sarit la jugulara, exceleaza. E adevarat ca la capitolul fut, nu e vorba de facultatea pe care am terminat-o, a cam stirnit invidii printre masculi. Dar ce sa faca daca are sex apil? Sa-si puna cenusa-n cap si sare pe coada? Eu nu-l condamn, ca stiu ce-nseamna asta. Nici mie nu mi-a fost usor!!! Dar uite ca Mutu al nostru, dupa ce-a fost mare, dupa ce-a rupt gura Italiei, a Londrei si multe alte guri si gaoaze de prin Romania si Orientul Mijlociu, s-a pus pe treaba. Ma refer la fotbal. Am urmarit majoritatea jocurilor Fiorentinei si e pe departe, seful florentinilor si adulatul galeriei. La drept vorbind, pe merit si pe bune. Fiorentina e unde e, datorita lui.  De exemplu, in meciul cu Sampdoria, care le respira-n ceafa, a dat pasa de gol, a scos penalty-ul si l-a si transformat.  Este foarte adevarat ca in toata relansarea lui, un rol primordial l-a avut “Cezarul” Prandelli, care stie cum sa scoata talentul din om. Tare-as vrea sa-i vad pe amindoi la o echipa mare. Dar pina atunci, meciul de miine pare crucial. Nu ca Rangers-ii ar fi ombilicii fotbalului european, dar o evolutie buna a lui Mutu si o victorie a Fiorentinei, i-ar propulsa pe cei doi, direct in listele de achizitii ale marilor cluburi.  Forza Mutu! Forza Viola!

Anyway, Mutu a demonstrat ca toate trei picioarele-i sunt la-ndemina si le minuieste cu indeminare, fara a se putea spune ca-i labagiul,  spre dezolarea labagiilor. Sa mor daca jocul asta de cuvinte, nu aduce cu jocul lui de picioare!

Cuvint inainte

Noaptea dinaintea examenului. Ora doua. In apartamentul profesorului suna telefonul. Tir!!!

Buimac, profesorul raspunde:

- Alo?

O voce linistita:

- Dormi?  

- Bineinteles ca dorm (zise enervat profesorul)

- ‘Tu-tzi mortii matii de coclit … Si noi invatam de ne sar ochii…

Incep examenele. S-a cam terminat cu vrajeala si figurile. Acum e ori pe bani, ori pe bune. Rezistenta Materialelor. Profa, evoluata din asistenta dupa ce-a mierlit proful, era cheala si a dracu. Spre deosebire de altii, asta stia nene carte. Cred ca visa numai grinzi cu zabrele si momente de inertie. Grinzi in care fireste, se visa si ea imfipta citeodata. Atunci cind se intimpla, era draguta, desi urita, cu toata lumea si foarte volubila. Dar cind nu-si lua grinda-n vis, se comporta ca o nefututa (va amintesc ca termenul provine tot de la numele Facultatii) E, si don’soara asta, care acum realizez ca aducea putin cu Lenin, “de nefututa ce era/ nici cadouri nu primea” Asa ca, primul examen l-am picat cu brio, desi la probleme ma descurcam bine spre foarte bine. Dar problema nu erau problemele ci teoria si demonstratiile pe care trebuia sa le invat. Cum eu n-aveam timp, din cauza programului incarcat cu taiatul frunzei, am pasat prima intrevedere din iarna. Reusesc s-o iau insa in presesiunea din vara, dar dupa ce-mi iau cinciul sau sasele, ca asta nu facea pomeni, ma anunta foarte joviala (cred ca se visase infipta) “Sper ca nu vei avea pretentia sa-l iei si pe cel din sesiune” Eu care deabea asteptam s-o rad pe Litoral zic “Bun si atunci sa vin direct in toamna?” “Poti face si asta, dar esti sigur ce se vor aproba R-urile?” E acum ajunsesem la o situatie limita. Cum examenul era pus ultimul in sesiunea de vara, zic “Doamna, daca tot cunoastem rezultatul, n-as putea sa-l dau cu un alt “an” care are examenul programat la inceputul sesiunii?” Zice “Hmm, a inceput sa sune a piata de zarzavaturi nu a sesiune de examene, dar hai sa-ti fac hatirul, de ce nu? ” Sigur se visase-nfipta, ca prea era generoasa! Sar in sus si o tund la berea cea de toate zilele. Ea nu, ca n-avea ce tunde. Poate doar jos. Si uite asa am dat eu doua examene in aceiasi zi. Primul a durat cinci minute, ca i-am dat foaia doar cu numele si titlul subiectului. La al doilea insa mi-a tremurat putin gaoaza, dar l-am dovedit si-am plecat la mare cu o saptamina mai devreme.

Tot prin doi sau prin trei,  examen la Economie Politica. Nu participasem la nici un curs tot semestrul. Nici nu stiam cum arata profa. Intru-n amfiteatru. “Dumneata?” “Sarut mina, la examen” “Cum te numesti? ” “Papa”, “Oooo!!! Ce placere! Ma bucur de cunostinta. De ce nu spui domnule asa? Eu de fapt sa stii ca n-as fi vrut sa te deranjez, dar decanatul nu mi-a permis”, “Stiu doamna, mie-mi spuneti cum e cu decanatul asta? Nici noua nu ne permite multe, dar cui sa te plingi?” Ma rog, am dat-o pe ris in timp ce trageam biletul. Zice “Stii?” zic “Ce?” zice “Subiectul” zic (rizind in hohote) “Nu, da’ de ce intrebati?” Atunci a explodat si ea in ris “Vrei sa tragi altul?” zic “Nu va deranjati, pentru mine toate vor arata ca asta” Si am plecat binedispus, desi-l picasem. In toamna, m-a tinut minte si dupa ce-am tras subiectul, m-a tinut la taclale de nu-mi venea sa-mi cred ochilor, desi-mi placea. Dupa care zice “ia un cinci si du-te, vad ca vara ti-a priit. Economia Politica oricum nu-ti va prii niciodata”  si rizind cu pofta se-ntoarse la ceilalti. Culmea! Nu eram singurul restantier la EP. Pentru cei avizati, e EP nu EN.

by papa

Amurg de vis, al soarelui altar,

Din cer cobori pe riuri de clestar,

Cu aur si rubine, mindru crai,

Iar ochilor uimiti, in dar le dai

Bolti de margaritar.

Amurg zglobiu, neprihanit amurg,

Larma si ris aduci la noi in burg.

Argintul viu din case-l scoti la riu

Si se stropesc si-s toti uzi pina-n briu,

In apele ce curg.

Amurg cu flori, inmiresmat amant,

Inpurpuri seara, tandru si pedant,

C-o boare delicata, ca un fum,

O-nvalui si-o seduci cu-al tau parfum,

De amorez charmant. 

Amurg de foc, incandescent tangou,

Vapai aprinzi in noi ca un ecou,

Si negre umbre prin colturi intinzi,

Ca-n dar sa dai perechilor ce prinzi,

Iubirile cadou.

Amurg prea scurt, ce vietile ne iei,

Te furisezi, abil, prin flori de tei,

Cu albe diademe sa-ncununi

Frunti dragi si obosite de batrini,

In parcuri, pe alei.

Amurg prelung, insingerat, temut,

Tu umbrele slutesti cu-al tau sarut.

Frumos, trufas, dar niciodat’ spasit,

Pe veci vei fi al zilelor sfirsit

Si-al noptii inceput.

by papa

Dinspre moarte privind viata, chiar ateu de esti imi pare,

Caci comparativ cu moartea, viata-i inspaimintatoare.

De esti viu, traiesti cu frica ca-ntr-o zi nu vei mai fi.

Oare mortii toti s-or teme, ca-ntr-o zi vor fi iar vii?

Cit vom suferi in moarte, daca foamete va fi,

Sau de molimi nestiute, ii vor decima pe vii?

Ca foame n-o sa ne fie si nici boli sa ne ajunga

Iar razboi, chiar de-i atomic, Raiul, cum draci sa-l distruga ?

Nici poluarea n-o sa-nece, cum ineaca asta lume.

Apa n-o sa ne-otraveasca, nici hormonii din legume.

Munca, stresul, oboseala, vor fi notiuni abstracte,

Datorii, nevoi, durere, bani, facturi si alte acte.

Multi spun ca e vesnicia, ce urmeaza dupa viata,

Ce le da fiori prin sira si sudoarea le-o ingheata.

Oare cum am privi moartea, daca ar fi temporala

Si dupa un somn de-un secol, ne-am trezi din nou in scoala?

Si de-ai sti de pe acuma, ca vei fi handicapat,

Sau ca te vei naste-un monstru, te-ai mai dori reincarnat?

Sau de vei fi o gaina, in viata ce-ar veni dupa,

Crezi c-ai vrea sa te nasti iara, doar sa dai gust bun la supa?

Multi, insa, mai cred in  viata  ce urmeaza dupa viata,

Dar cind e sa treaca pragul, nu se-nghesuie in fata.

Desi zic ca-i mult mai buna si o cred fara tagada,

Totusi, nu este nici unul, grabit Raiul sa il vada.

Toti se dau de ceasul mortii, tocmai cind le suna ceasul,

Iar avutul l-ar da vietii, sa-si incetineasca pasul.

De ce oare se mai vaita, ca doar se vor duce-n Rai,

La lumina, la verdeata, nu la munca si-n tramvai?

Cum vezi dar, toate-s frumoase, cind te simti bine-merci,

Si stii tot ce-i in cea lume, desi tu, nimic nu stii.

Dar daca ce va fi dupa, va fi doar ca mai-nainte

De-a ne naste-n asta lume,  fara creier, fara minte?

Fara Raiuri, fara Iaduri, fara draci si dumnezei,

Fara serpi si mere coapte, fara coaste, fara miei ?

Fara porti si purgatorii, fara duh si reincarnare,

Fara sfinti albi cu aripe, fara iarba, fara soare?

Fara riuri, fara pasari, fara cint si poezie,

Fara dragoste si suflet, fara ris si veselie ?

Fara tot ce ti-e aproape, fara rude si prieteni,

Exilat din spectrul vietii, dintre cei cu car’ te-asemeni.

Fara simt si judecata, pierdut intr-un vast etern,

Nenascut si fara margini, nici patern si nici matern.

Poate asta e motivul chinului ce ne usuca,

Cind mai pierdem un prieten, sau cind viata e pe duca.

Si-atunci ce-i viata cea moarta, cind cu totii vom fi lut,

E-o iubire vesnic vie, sau  nimicul absolut ?

Romanilor credinciosi de pretudindeni, pentru care religia crestin-ordodoxa reprezinta o parte a existentei lor, bucurati-va de invierea Domnului Iisus si fie ca aceasta credinta sa nu va insele niciodata asteptarile!

Hristos a Inviat!

Pentru mine personal, ca ateist, de fapt un agnostic in drum spre ateism, Invierea si Inaltarea reprezinta un basm plin de contradictii si care, evident, nu are prea mult sens. Stiu ca probabil si acest subiect va stirni ceva animozotati, dar cum am spus-o si-n postul-program al blogului, scriu ce-mi trece mie prin cap si nimeni nu trebuie sa se simta ofensat.

Mi se pare cel putin bizar faptul ca Iisus, ca fiu al lui Dumnezeu, stia inainte de-a muri ca va invia. Ce rost a mai avut atunci moartea? Credinciosii spun ca asta a fost jerfa Dumnezeiasca pentru a salva omenirea de la pacat. Dar daca de fapt a fost doar o moarte temporala, de trei zile, unde-i jertfa? Din cite inteleg, atit spiritul cit si hoitul au urcat la ceruri. Asa ca, daca e sa ma iau dupa ce zice popa, as spune ca mai degraba a fost o inscenare. Pe de alta parte se spune ca salvati sunt numai cei ce cred in Iisus. Atunci ce se intimpla cu cei ce cred in Dumnezeu, dar nu in Hristos, ca fiind Fiul Lui? Astia intra in aceiasi oala (cazan) cu mine? Astia, care sunt majoritari pe Pamint, nu vor fi salvati si vor arde ca mine in focurile Iadului? Dar ca veni vorba de Fiul lui Dumnezeu, sa fi fost Isus prima clonare in istoria omenirii? Si daca da, de ce e biserica impotriva clonarii cind ea o propovaduieste? De fapt ia uite ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur: “Asa si femeia, primind partea cea mai grasa a placerii topite, o hraneste si incalzeste si adaugand partea ei o da inapoi un om”. Reproducerea neamului omenesc, asa cum este ea binecuvantata de Dumnezeu in Scripturi (Fc 1, 27-28; 2, 24; Mt 19, 5; Mc 10, 2-8), e cea prin unirea carnala intr-un singur trup a sotului si sotiei. In al doilea rand, clonarea ar fi o reproducere asexuata; n-ar implica in procesul procrearii combinarea materialului genetic de la sot si de la sotie. Aceasta deviere nu poate fi remediata preluand nucleul pentru clona de la un sot, iar restul celulei de la celalalt. Nu vom avea o reproducere sexuala chiar daca sotul ce ofera celula va oferi ADN-ul mitocondrial. In al treilea rand, sotii nu trebuie sa poata sa se reproduca singuri, o idee subliniata de Sfantul Ioan Gura de Aur in talcuirea sa la Epistola catre Efeseni: “Nici n-a facut femeia in stare sa poarte copii fara barbat, caci atunci ar fi fost suficienta ei insesi”. Pai atunci, cum ramine cu Hristos?

Hristos a inviat?

Vine Pastele. Ce-o avea asta cu belirea mieilor? Nu stiu si nici nu ma preocupa foarte tare. Dar in “pozele” timpului n-am vazut nici o turma de miei pe Golgotha si nici vreun parastas cu bors de miel. Probabil ca-i doar o traditie, care ca si religia, nu trebuie inteleasa, ci urmata, daca vrei. Iar eu cu belitul sunt de acord. Nu ca l-as beli eu. Eu doar ii aplic ceva ingrediente si-l bag la fiert ca sa nu mai rinjeasca fasolea la mine. Ba mai mult, imi scoate si limba, asa printre dinti. Desi la inceput, animalul mi s-a parut chiar simpatic si plin de umor mioritic, acum, fata asta obraznica care se holbeaza in permanenta la mine de parca as fi berbecul de tac-su, a inceput sa ma calce pe nervi. Tot am impresia ca-mi spune “minca-mi-ai drobul!” Ei si atunci, asa-mi vine sa dau cu el de pamint, dar nu se cade sa-mi iau singur mielul la trinta. Drept pentru care il dau in clocot. Dupa, va realiza singur ca-i doar un miel belit, beli-mi-ar prazul, pentru stufat, ca usturoiul il curat si singur. Evident ca parte din el nu va intra la fiert, ci la cuptor in vederea perpelirii. Am sa-i musc si citiva catei de usturoi, sa ma tina minte bestia. E lasa bai, nepotu’ lu’ Becali, cind te-oi vedea bronzat pe masa printre oua, ridichi si fire de ceapa verde, cu organele tocate-n prapure si cu capul plin de bors, sa vezi ce-am sa mai rid eu de tine atunci! In hohote. Si daca oaspetii vor crede ca-s nebun, am sa rid si de ei cind vor incepe sa-si ciocneasca ouale. Ca n-am ajuns sa-si bata joc de mine, un belit. Pastele ma-ti de oaie proasta!

by papa

Ziceau ca munca-nnobileaza, dar sa nu-ti fie cu banat,

De munca inca se mai moare, dar nimeni n-a murit de stat.

Oare toti nobilii din lume, sa-si fi luat titluri si averi,

Muncind ca sclavi la piramide, s-au prin petreceri cu muieri ?

Asa o munca zau mi-ar place, cu confetti si baloane,

De cit sa-mping ca o drezina, o viata-ntreaga la vagoane.

Dar ce sa fac daca natura, cu singe rosu m-a umflat,

Ca cel albastru-l terminase, cu-n print din nu stiu ce regat?

Lovi-te-ar trenul de natura, ca uite cum ramas-am eu,

Pe dinafara la-mparteala, cu plebea sa muncesc din greu.

Dar las’ ca nici eu nu sunt fraier, ca as munci, dar ce-s tractor,

Sa ma desal sapind pamintul? Ce, am in spate vreun motor?

Gasit-am un loc la caldura, dar l-as ceda vreo citiva ani,

Daca mi-ar creste in gradina un pom sa-mi faca ceva bani.

Dar nu il am si tot natura de vina-i ca n-a inventat,

In curte-o sursa de venituri sa ma sustina ne-ncetat.

Si-am sa ramin in cimpul muncii, o viata-ntreaga de oftat,

Caci obstea te pensioneaza, cind esti senil si terminat.

Asa o fi si pe ‘cea lume ? Ca daca e, nu vreau sa mor.

Sa vina dracii dupa mine, sa-i pun sa rime la ogor.

Si-atunci vedea-te-as Scaraotchi, cu blana-ti neagra drept palton,

Bagind carbune in furnale, la combinat, la Hamilton.

Lua-te-ar toti dracii de dracime, ca munca-i de la voi venita,

Sus in Rai nimeni nu munceste, doar jos la voi, minte de vita.

Ingerii cinta si danseaza, voi, va spetiti la cite-o oala.

La ei sint pasari, flori, verdeata. In Iad, ce Dracu e ? Doar smoala.

Off ! Pe Pamint de-ar veni Raiul, mierea sa-o-mparta cu roaba,

Eu benevol la ei m-as duce si angaja sa stau degeaba.

Capitolul I

Mie mi-a placut facultatea putin mai mult ca munca. Asta de pe urma neplacindu-mi de loc. Singura-n univers care se incapatina sa creada ca voi intra la facultate, a fost mama. Ce-o facea sa creada-n mine? Nu stiu, ca eu motive nu prea i-am dat. Oricum, problema majora nu era unde mi-ar fi placut sa dau ci unde sa dau sa intru. La matematici eram bunicel, fizica o uram cu pasiune iar in rest, ce-mi era chimia, ce-mi era chineza? Asa ca am dat la FUT. Ce m-a atras, a fost sonoritatea initialelor, media minima de intrare si o gagica cu care eram combinat si care era deja in anul doi. Pregatirea pentru examenul de admitere a fost dureroasa, ca o dezvirginare anala. Pentru detalii sunati-l pe Boy George. Asta in timpul zilei, ca serile ieseam cu golanii la discoteci si restaurante. De spus, n-am spus nimanui. Oricum nu m-ar fi crezut nimeni din cei cu care-o ardeam zilnic. E si vine ziua cea mare. Primul examen cred ca a fost la Analiza Matematica. La asta eram tare. Paradoxal, imi si placea. Cert e ca la examenul asta am pus-o. Urmatorul,  Algebra-Trigonometrie. Aratam de parca-mi intrase un pogon de morcovi in cur si dirdiiam ca un vibrator dat la “placere maxima”. Asta era de bine. Insemna ca stiu ceva.  Trigonometria am facut-o, Algebra insa, am cam aburit-o.  Insa nenorocirea, deabea acum incepea. Ultimul examen si cel mai bulangist, Fizica. Lua-o-ar toti dracii, ca mult am mai suferit din cauza ei. Ce-am facut la examenul de fizica, nu-mi aduc aminte nici futut (expresia vine de la numele facultatii). In sfirsit, ajungem in preziua afisarii si ai mei primesc un telefon scurt “a intrat” si atit. Mama!!! Ce chiote, ce dezmat, ce pupaturi, ce bauturi, ce donatii! Saream toti ca iezii prin casa de fericire. A doua zi ma reped totusi pina la “grajduri”, de fapt fostele grajduri regale, sa vad cu ochii mei, minunea. Bineinteles ca am luat-o de la linie in sus. Bai si parcurg o pagina, doua, deja ma luasera transpiratiile. “Hai ca poate a facut curva aia fo greseala. Minca-ti-as! 7,85!!! Nu e curva, e o doamna! Am intraaaaaaaaaaaaaat!!!” Dau telefon maica-mi, care cred ca era mai sigura de informatia primita cu o seara-nainte decit de cea pe care tocmai i-o aduceam la cunostinta si ma reped in oras pe la piscine  sa ma intilnesc cu ceilalti “studenti” intr-ale taiatului de frunza. Astia, care mai erau prin Bucuresti si nu pe Litoral, se racoreau in piscina la Lido. Pina sa apuc sa deschid gura, zice unul din ei “cum dracu ai facut ba de-ai intrat?” zic “unde sa intru ba?” “Cum unde? la facultate, ca doar n-ai dat examen la seminarul de popi!” “da’ tu de unde dracu stii c-am dat si c-am si intrat, ca acum o ora s-au afisat rezultatele?” “hai las-o dracu de vrajala! L-am sunat acum doua zile pe laba ala de Piccolo la Neptun si mi-a spus, stiti ba ca a intrat turbatu’ ala de papa la facultate? pe bune!” “Ha, ha, ha, ala a facut misto de voi, fraierilor, da’ a brodit-o bine”. “deci ai intrat! cum ai facut minca-ti-as? Fi-al dracu de bagabont ce cap mare ai! Cind dracu-ai invatat ba?” E si uite asa am primit o gramada de “complimente” o saptamina-ntreaga. Se uitau toti la mine ca la Sfintele Moaste. A propos. Tin minte o faza la Teleenciclopedia cu un trib din jungla Amazonului in care o despuiata naste gemeni iar barbat-su trintit sub un sopron se mingia alene pe “maciuca” si croncanea ceva la membrii tribului care  se perindau prin fata lui sa-i admire madularul. E, eu nu ma frecam pe ea ca ala, adica nu atunci, dar de mindru, nu-mi mai incapeam in piele, desi nu-s circumcis.  De unde era sa banuiesc eu, ca intratul la facultate avea sa-mi schimbe cursul vietii? Nu atit diploma cit mai mult anturajul si facultatea-n sine. Fara doar si poate, fiecare examen avea sa-mi manince cite un an din viata. Dar asta va fi povestea unui post viitor.

Va urma.

A durat al dracului de mult. O asteptare care te roade si pe dinauntru si pe dinafara. De fapt, mai mult pe dinauntru, ca afara cum sa iesi? Afara te astepta oceanul de zapada trintit de-a-n proasta peste noi. Basca gerul care-ti ingheta pina si moralul. Dar acum vad c-a pus-o de-o primavara. Daca ar fi dupa mine, ar ninge numai la munte. Ce ne trebuie noua fleasca pe asfalturi? Iar temperanurile nu mai mici de 4C (temperatura ideala a bauturilor cu continut variabil de alcool).

Asa ca, ies pe deck. Soare, cald, pasarele si verdeata brazilor, ceilalti pomi inmuguresc, dar cu frica. Imi iau si o berica sa am cu cine schimba o vorba si ma trintesc cu burta-n sus. Ah, ca bine e sa te doara-n pix! Chiar nu ma chinuia mai mult de-o grija. Ce sa mai scriu pe blogul ala? Cutremurul din Illinois? S-a fumat. Despre cei, trei Doamne si toti trei candidati la presedentia americana? Ce-ar mai fi de spus? Doar ca se balacaresc singuri ca porcii. Categoric nu. De ei sa se ocupe abatoarele si fabricile de mezeluri. Fo intimplare haioasa din trecut? Poate, ca acum daca i-am obisnuit pe musafiri cu posturi zilnice, ce sa fac? Trebuie sa-i satisfac, ca vorba aia, mai sunt si doamne printre ei si n-as vrea sa-mi patez reputatia. In mod sigur n-am sa le mai dau apa la moara cu subiecte senzitive. La sex se pare ca au devenit imuni. Comentarii putine, ca de, fetele citesc, dar pe pitici. Iar berbantii arunca o replica doua, dupa care incep si ei s-o  F5-uiasca toata seara in asteptarea unor commenturi spumoase. Pe cit ii calmeaza sexul, pe atit ii incinge religia. Parca-i Viagra. Hmm, poate am sa bag un preludiu de religie inaintea unui post sexos. Sau mai bine s-o tai cu religia ca astia-s aprigi la minie si cine stie ce-si mai baga unu-n altul de-o s-ajunga lumea sa creada ca-s proxenet. Pina la urma urmei se pare ca religia este intr-adevar un mar al discordiei.

Off, da’ uite ca m-am luat cu gindurile si m-am pirlit a doua oara pe ziua de azi. Prima data cu blogul si acum cu soarele. Daca-mi iese si ceva la pat deseara, chiar ca intru in cartea recordurilor la capitolul “frecventa pirlelilor zilnice la purii”. Unii spun ca la pirleli e bine sa te dai cu iaurt, altii spun ca mai bine e sa sufli in el. Plec sa mulg vaca.